Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Cultura generala
Acioaiei este cel mai lung cuvant romanesc care contine o singura consoana.
› vrei mai multBancul zilei
BULA, STRULA SI MIMI INVENTEAZA UN JOC.BULA TREBUIA SA ZICA NUMAI "DADADA", STRULA TREBUIA SA ZICA "O CEAPA IN CAP O CEAPA IN BURTA", IAR MIMI TREBUIA SA ZICA "UN CURCAN MIC SI PROST CARE STA LA ADAPOST".
VINE UN POLITIST SI-L INTREABA PE BULA:
-BULA TU AI OMORAT HOTUL ALA?
-DADADA
SE INTOARCE SPRE STRULA SI-L INTREABA:
-CUM L-ATI OMORAT?
STRULA II RASPUNDE:
-O CEAPA IN CAP O CEAPA IN BURTA.
SI IL INTREABA PE MIMI:
-DAR CE MA CREDETI PE MINE?
MIMI II RASPUNDE:
-UN CURCAN MIC SI PROST CARE STA LA ADAPOST.
Shop Clopotel.ro
29 RON
| Versiune pentru imprimare |
Repetabila povaraCine are parinti, pe pamant nu in gandMai aude si-n somn ochii lumii plangand Ca am fost, ca n-am fost, ori ca suntem cuminti, Astazi imbatranind ne e dor de parinti. Ce parinti? Niste oameni ce nu mai au loc De atatia copii si de-atat nenoroc Niste cruci, inca vii, respirand tot mai greu, Sunt parintii acestia ce ofteaza mereu. Ce parinti? Niste oameni, acolo si ei, Care stiu dureros ce e suta de lei. De sunt tineri sau nu, dupa actele lor, Nu conteaza deloc, ei albira de dor Sa le fie copilul c-o treapta mai domn, Cata munca in plus, si ce chin, cat nesomn! Chiar acuma, cand scriu, ca si cand as urla, Eu ii stiu si ii simt, patimind undeva. Ne-amintim, si de ei, dupa lungi saptamani Fii batrani ce suntem, cu parintii batrani Daca lemne si-au luat, daca oasele-i dor, Daca nu au murit tristi in casele lor… Intre ei si copii e-o prasila de caini, Si e umbra de plumb a preazilnicei paini. Cine are parinti, pe pamant nu in gand, Mai aude si-n somn ochii lumii plangand. Ca din toate ce sunt, cel mai greu e sa fii Nu copil de parinti, ci parinte de fii. Ochii lumii plangand, lacrimi multe s-au plans Insa pentru potop, inca nu-i de ajuns. Mai avem noi parinti? Mai au dansii copii? Pe pamantul de cruci, numai om sa nu fii, Umiliti de nevoi si cu capul plecat, Intr-un biet orasel, intr-o zare de sat, Mai asteapta si-acum, semne de la stramosi Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi, Si ca niste stafii, ies arare la porti Despre noi povestind, ca de mosii lor morti. Cine are parinti, inca nu e pierdut, Cine are parinti are inca trecut. Ne-au facut, ne-au crescut, ne-au adus pana-aci, Unde-avem si noi insine ai nostri copii. Enervanti pot parea, cand n-ai ce sa-i mai rogi, Si in genere sunt si nitel pisalogi. Ba nu vad, ba n-aud, ba fac pasii prea mici, Ba-i nevoie prea mult sa le spui si explici, Cocosati, cocarjati, intr-un ritm infernal, Te intreaba de stii pe vre-un sef de spital. Nu-i asa ca te-apuca o mila de tot, Mai cu seama de faptul ca ei nu mai pot? Ca povara ii simti si ei stiu ca-i asa Si se uita la tine ca si cand te-ar ruga… Mai avem, mai avem scurta vreme de dus Pe constiinta povara acestui apus Si pe urma vom fi foarte liberi sub cer, Se vor imputina cei ce n-au si ne cer. Iar cand vom incepe si noi a simti Ca povara suntem, pentru-ai nostri copii, Si abia intr-un trist si departe tarziu, Cand vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu, Vom pricepe de ce fiii uita curand, Si nu vad nici un ochi de pe lume plangand, Si de ce inca nu e potop pe cuprins, Desi ploua mereu, desi pururi a nins, Desi lumea in care parinti am ajuns De-o vecie-i mereu zguduita de plans. |