|
|
|
|
 |
| |
Traia odata un taran, iar acesta avea o nevasta tare idioata.
Ea totdeauna stia mai bine decat barbatul. Taranul mergea din cand in cand la targ, sa-si vanda graul. Stia taranul, ca, in targ, trebuie sa fii foarte atent, pentru ca, comerciantii incearca sa insele oamenii saraci.
Trecu vremea secerisului, si treieratul. Taranul se pregatea sa mearga iarasi la targ cu cerealele. Ei, si nevasta lui, cea idioata, dar cu gura mare, incepu sa caute nod in papura, ca de ce doar barbatul merge peste tot.
Intr-un tarziu, ii zise barbatul:
- Pai daca vrei, du-te tu la targ! Si asa pleca femeia la targ cu carul, insotita de o sluga.
Cand ajunse la vreo cinci kilometri de sat, isi aminti ca nu stie cati bani trebuie sa ceara pentru cereale. Imediat zise catre baiatul care o insotea:
- Du-te repede inapoi, intreaba-l pe barbatul meu cat sa cerem pentru grau.
Baiatul fugi repede acasa, si pe geam striga la gazda cat sa ceara pentru grau. Gazda ii striga, tot pe geam, ca atat cat cer si ceilalti tarani.
Dupa asta, baiatul fugi inapoi, si nu peste mult timp ajunsera in targ.
Imediat veni la ei un comerciant viclean:
- Cat ceri pe grau?
- Cat cer si ceilalti.
Comerciantul zise ca merge sa intrebe. Dar intre timp se gandea cum poate sa o insele pe femeie, care nu era dispusa sa negocieze. Nu trecu mult, si comerciantul se intoarse. Zise catre femeie, ca, jumatate cantitatea se da pe imprumut, iar jumatate cantitatea o platesc mai tarziu.
-Pai bine, zise femeia. Daca asa merge, asa merge. Si bani cand primesc?
- Pai la urmatorul targ.
- Bine. Dar cum ne vom recunoaste, ca peste mult timp va fi targ din nou.
- Eu iti dau paltonul meu vechi, iar tu imi dau cojocul tau. Fiecare isi recunoaste haina, asa ne vom recunoaste.
Femeia cea idioata ii dadu cojocul, lua paltonul vechi al comerciantului, si gata targul. Comerciantul pleca cu graul, iar femeia pleca spre casa, mandra nevoie mare, ca si ea se descurca in targ.
Cand ajunse acasa, taranul dadu in balbaiala, cand auzi ce targ facu femeia:
- Plec in lume, si nici nu ma intorc pana nu intalnesc inca un prost ca tine. Si imediat pleca. Merse incet, ca era convins, ca, un idiot mai mare ca sotia lui nu va intalni prea repede. Trecu printr-o padure deasa si intunecata. Vazu in departare o luminita, si se indrepta intr-acolo.
Batu la usa si dadu binete:
- Buna seara, oameni buni!
O batrana il saluta:
- Buna seara! Ce vant te aduce pe aici?
Omul nostru avea deja un plan, pentru a testa oamenii idioti. Asa ca, raspunse frumos la intrebare:
- Acum am venit de pe lumea cealalta.
Batrana nu se mira deloc.
- Nu l-ai vazut acolo si pe feciorul meu? Intreba in soapta.
Omul nostru era convins, ca, a intalnit idiotenia in persoana:
- Ba da, cum sa nu! Face comert cu oase si carpe.
- Adevarat?- intreba femeia mirata.
Taranul continua linistit:
- Saracul, e imbracat in zdrente, si paltonul e vechi, iar caruta el o trage.
- Vai mie, om bun! Dumneata mergi inapoi acolo?
- Bineanteles, maine dimineata trebuie sa fiu acolo.
- Am un cal sur, nu-l duci te rog! Sa nu traga baiatul meu caruta.
- Cum sa nu! Ii duc eu ce vrei sa-i trimiti!
- Mi-au ramas trei colaci de la sarbatori, frig trei gaste, am strans si ceva bani, de care nu stie barbatul meu. Si era sa uit: barbatul meu a inselat in targ o femeie, si a adus un cojoc acasa, du-i si cojocul, sa nu-i fie frig!
„ Asa se pare ca am gasit ce cautam- gandi taranul.Nici nu am mers prea departe"
Imediat pleca incarcat spre casa. Cand ajunse, asa grai catre femeie:
- Am venit inapoi, ca am intalnit inca o idioata, ca tine!
|
|
|
 |
|
|
|
|
|
