|
Cand parintii si surorile vitrege se reintoarsera acasa si intrara in bucatarie, o gasira pe Cenusareasa langa vatra, stand in cenusa, ca intotdeauna. Vezi bine ca si de data asta o luase inaintea lui taica-sau si, furisandu-se pana la alunul cel fermecat, lasase acolo mandretea de straie si se imbracase cu zdrentele-i ponosite si rufoase.
A treia zi, Cenusareasa astepta pana ce plecara din nou parintii si surorile vitrege si-apoi se duse iar la mormantul maica-sii si-i grai pomului:
Alunas drag, alunas,
Scutura-te, rogu-te-as,
Si ma-mbraca-n strai de-argint,
Numa-n aur si argint!
De data asta, pasarica ii arunca o rochie atat de frumoasa si de stralucitoare, cum nu s-a mai vazut alta pe lume, iar condurii erau cu totul si cu totul din fir de aur. Cand se ivi la petrecere imbracata cu rochia aceea, oaspetii nu mai stiura ce sa mai zica, uimiti de atata frumusete nepamanteana.
Feciorul de imparat dantui iarasi numai cu dansa, si de venea vreunul si cauta s-o pofteasca la joc, numai ce-i zicea aceluia, drept in fata:
– Nu se poate, ca dantuieste numai cu mine!
Cand sa se iveasca zorile, Cenusareasa dadu iar sa plece pe nesimtite, dar feciorul de imparat se lua numaidecat dupa dansa. Si se intampla ca zgatia de fata sa se strecoare cu atata dibacie, ca tanarul crai ii pierdu si de asta data urma…
Vezi insa ca el pusese la cale un viclesug, poruncind sa se unga din vreme treptele cu smoala. si cand Cenusareasa cobori cateva trepte, condurul din piciorul stang ii ramase agatat in smoala. Feciorul de imparat il ridica si-n palma lui statea acum un condur mic si dragalas, impletit cu totul si cu totul din fir de aur. A doua zi se grabi la tatal fetelor si, aratandu-i condurul, ii zise:
– Fata pe-al carei picior se va potrivi condurul acesta, numai aceea imi va fi nevasta juruita si de nici o alta, in afara de ea, n-am nevoie!
|
