Pentru elevi, fituicile sunt nemuritoare

Cand n-au prea invatat, elevii si studentii gasesc solutii. Cea mai veche e copiatul. Iar copiatul se poate face in nenumarate feluri, adeverind inca o data inventivitatea nativa romaneasca.

Mihai, student in cadrul Universitatii Agronomice din Bucuresti, e in masura sa ne dea cateva informatii despre copiat. Este student in ultimul an si spune ca disperarea face dintr-un om normal o persoana cu un curaj peste medie. “Am colegi care dau licenta o data cu mine. Ca sa poata face asta, trebuiau sa treaca mai intai cateva restante. Asa ca s-au riscat, pentru ca nu aveau nimic de pierdut. In cel mai rau caz, proful ii prindea si nu intrau in examenul de licenta. Au riscat si au reusit, pentru ca prinzi mult tupeu cand e nevoie“. Despre metodele de copiat, Mihai spune ca la ei in facultate se foloseste cel mai mult cea “cu pixul“. “Se zgaraie pe un pix cateva formule, care sunt absolut necesare pentru rezolvarea problemelor de chimie sau de fizica. Nici un profesor nu sta sa se uite la pixul cu care scrii“. Metoda aceasta are dezavantajul ca nu poate fi folosita decat de studentii facultatilor cu profil real, cei de la “umane“ trebuind sa mearga cu inventivitatea mult mai departe.

PROFESORUL COMPLICE. “Am avut destui profesori care inchideau ochii cand ne dadeau vreun test. Uneori ii inchideau la propriu. Ne lasau in plata noastra sa copiem, si toti din clasa luam 10 pe linie“, afirma o liceeana. “Probabil ca le era lene sa faca politie cu noi. Toata clasa copia dupa cartile deschise chiar pe banci, si profesorul stia, dar se facea ca nu vede“. La facultate, situatia se repeta. “Unul din profesori, destul de batran, a veni in amfiteatru si ne-a spus ca e mai bine sa ducem cartile la fereastra, ca sa nu ne tenteze cumva. Apoi a adaugat ca, daca totusi vrem sa copiem, s-o facem cu discretie. El s-a asezat la catedra si a inceput sa citeasca ziarele. Bineinteles ca nimeni n-a dus nici un curs la nici o fereastra“, povesteste o studenta.

Alti profesori reusesc sa tempereze elanul spre necinste al tinerilor, dar prin metode mai neobisnuite. “In anul trei, am avut un curs de criminalistica, iar profesor era un colonel de politie. Cand am dat examenul, profesorul a venit insotit de vreo patru colegi, niste “mascati”. Toti s-au asezat “strategic”, fiecare in cate un colt, asa ca n-am putut nici macar sa intoarcem capul“, spune George, fost student la Universitatea Valachia din Targoviste.

“MESERIA“ SE INVATA DIN TINERETE. Intrebate daca elevii de clasa I au inceput deja sa calce stramb, doua invatatoare de la Scoala Sfantul Silvestru din Bucuresti au inceput sa rada. “Da’ cum sa nu! Copiaza, bineinteles. Au avut autodictare si, cum nu puteau sa tina minte semnele de punctuatie, au improvizat ceva. Si-au facut copiute doar cu semnele de punctuatie, cu virgule, cu semne de intrebare. In locul cuvintelor puneau puncte-puncte. Versurile le memorasera, dar punctuatia n-o tineau minte”, se plang invatatoarele. “Nu numai atat, dar i-am auzit spunandu-ne ca lor nu le trebuie desen sau educatie fizica. Ei au nevoie doar de romana si de matematica“. Copiii privesc pe sub gene, pe de o parte, rusinati, pe de alta, cu o nuanta de smecherie.


RETETE SIGURE PENTRU INCEPATORI
Dupa ce a fost experimentata un timp, metoda cu “hands-free“ nu mai naste entuziasm. Profesorii au inceput sa se uite insistent la urechile elevilor. Mai se foloseste si metoda “servitelor“. Se fac atatea lucrari de acasa cate subiecte posibile sunt. Elevul munceste mai mult, dar are garantia unei lucrari elaborate in linistea domestica. In timpul examenului nu trebuie decat simulat efortul de a scrie ceva.
De cativa ani, se scaneaza cursurile si se micsoreaza pana la dimensiunile unei fituici. E mai scump, dar mai comod. Studentii mai saraci continua sa scrie copiutele de mana.
La examen, cursurile se pot tine sub fund, mai ales daca un posterior generos ajuta. Daca examenul e “pe numere“, se poate schimba subiectul. La matematica, formulele pot fi scrise pe banca, pe mana, pe mansete sau pe pix. Atentie! Nu exagerati cu scrisul prea mic pe copiute! Cand le veti folosi s-ar putea sa nu mai puteti sa cititi. De vina e si emotia.