Carti ilustrate pentru copii care fac lectura iubita

Sunt seri in care incepi o poveste si, dupa doar doua pagini, copilul tau pare ca nu te mai asculta. Te intrerupe, pune intrebari, se uita la altceva, iar tu ai impresia ca si-a pierdut complet interesul. Dar poate ca, de fapt, nu copilul se indeparteaza de carte. Poate ca are in fata o carte care nu il implica destul.

Cartile bune pentru copii au ceva aparte - nu se adreseaza doar micilor cititori, ci si parintilor care le citesc alaturi de ei, seara de seara. Tocmai de aceea, editorii seriosi investesc mult in calitatea ilustratiilor, in acuratetea informatiilor si in felul in care limbajul este adaptat fiecarei varste. In acest context, cartile Usborne in romana au reusit sa castige increderea familiilor care pun pret pe lectura ca experienta impartasita, nu doar ca exercitiu scolar.

Pentru ca, da, aici se vede una dintre marile diferente: intre o poveste pe care copilul doar o asculta si una din care simte ca face parte.

De ce unii copii nu au rabdare la povesti?

Adevarul e ca multi copii nu se multumesc doar sa asculte. Vor sa se uite atent, sa observe, sa intrebe. Pentru ei, lectura vine firesc cu intrebari, observatii si reactii.

Cand le dai o carte care nu le ofera mare lucru de descoperit, le ceri, fara sa vrei, doar sa urmareasca. Sa asculte. Sa nu intrerupa. Sa nu puna intrebari. Or, tocmai acest lucru ii face sa-si piarda repede interesul.

Dar cand au in fata o carte cu ilustratii care merita explorate, totul se schimba. Deodata copilul intreaba: "Ce face omuletul acela acolo?" "De ce pisica e ascunsa in copac?" "Uite, s-a schimbat ceva fata de pagina trecuta!"

Si nu, asta nu inseamna ca s-a rupt firul povestii. De multe ori, exact atunci vezi ca pagina l-a prins cu adevarat.

Ce au special ilustratiile care il atrag pe copil?

Nu vorbim aici de butoane pe care sa le apesi sau de clapete de ridicat - desi si acelea au rolul lor. Vorbim de ilustratii care lasa spatiu copilului sa gandeasca, sa interpreteze, sa contribuie la poveste.

Ilustratii care ascund povesti

Ia o carte buna pentru copii si uita-te cu atentie. O sa vezi ca ilustratia nu doar confirma ce scrie textul, ci adauga ceva in plus. In text scrie "Ursuletul era trist", dar in ilustratie vezi si de ce - jucaria lui preferata e rupta in fundal sau prietenii lui se joaca fara el in departare.

Iar copilul vede. Si cand observa, vrea sa vorbeasca despre acest subiect. "Mama, dar uite ca ursuletul are jucaria rupta!" Din acel moment, nu mai citesti doar pentru el, ci impreuna cu el.

Detalii care se schimba de-a lungul povestii

Cele mai bune carti ilustrate mai au ceva: un al doilea plan care se construieste din imagine in imagine. O pasare care apare pe fiecare pagina, dar de fiecare data in alt loc. Un obiect care se schimba discret. Culori care se transforma odata cu povestea.

Copiilor le place sa observe astfel de lucruri. Sa vada ce s-a schimbat, sa compare, sa ghiceasca ce urmeaza. Iar cand o carte le ofera acest lucru incep sa o urmareasca mult mai atent.

Spatii goale care dau frau imaginatiei

Uneori ilustratiile care nu arata totul sunt mai puternice decat cele care explica fiecare lucru in parte. Un peisaj sugestiv, nu unul incarcat. O expresie greu de descifrat pe fata unui personaj. O scena care te lasa sa completezi singur ce s-a intamplat.

"Tu ce crezi ca simte personajul aici?" "Ce crezi ca o sa se intample dupa?" Intrebarile acestea apar tocmai pentru ca ilustratia lasa loc pentru interpretare.

Tipuri de carti care ii fac pe copii sa se implice

Sa fim practici. La ce sa te uiti cand cauti carti care chiar il implica pe copil?

Cartile cu perspective neobisnuite

Gandeste-te la ilustratii care te pun in pozitia personajului - vezi lumea de jos in sus sau prin gaura cheii. Copiii iubesc sa-si foloseasca imaginatia si sa se transpuna in situatie.

"Cum ar fi sa fii atat de mic incat o furnica sa para uriasa?" Aici ilustratia nu doar arata scena, ci il face pe copil sa si-o imagineze.

Cartile care spun povestea doar prin imagini

Pare contraintuitiv, dar cartile fara text pot fi printre cele mai bune atunci cand vrei sa implici cu adevarat copilul. Tocmai pentru ca nu exista propozitii care sa spuna totul de la inceput, cel mic incepe sa lege singur imaginile si sa spuna povestea in felul lui.

Si cand vine a zecea lectura si copilul iti spune o poveste complet diferita decat prima data? Inseamna ca ilustratiile si-au facut treaba - i-au lasat loc sa descopere de fiecare data altceva.

Semnele ca ai gasit o astfel de carte

Cum iti dai seama ca ai ales bine? Observa cum reactioneaza copilul:

Te intrerupe des ca sa-ti arate ceva - Nu e neaparat un semn ca si-a pierdut rabdarea. De multe ori inseamna ca pagina chiar l-a facut curios.

Vrea sa se intoarca la pagini anterioare - "Stai, vreau sa ma uit iar la pagina aceea!" Inseamna ca face conexiuni, compara, analizeaza.

Inventeaza propriile povesti inspirate de ilustratii - Incepe sa deseneze personajele sau sa le introduca in propriile lui povesti.

Observa detalii pe care tu le-ai ratat - "Dar uite ca pisica e si aici!" Tu ai mers mai departe cu povestea, dar el a ramas atent la tot ce se intampla in pagina.

Pune intrebari la care cartea nu raspunde direct - "Dar de ce personajul din spate plange?" Ilustratia l-a facut sa gandeasca si dincolo de ce ii citesti tu.

Ce se pierde cand treci prea repede peste imagini

Una dintre cele mai sigure metode de a face lectura mai putin atragatoare este sa tratezi ilustratiile ca pe niste decoratiuni, peste care treci repede ca sa ajungi la text.

„Da, da, e o poza frumoasa. Hai sa citim mai departe.”

Cand faci asta, ii trimiti copilului mesajul ca ilustratiile nu conteaza. Ca adevarata poveste e in cuvinte, iar imaginile sunt doar acolo, pe langa ele. Si, incet, copilul invata sa le ignore si el.

Dar daca faci exact opusul? Daca incetinesti, pui intrebari si lasi copilul sa exploreze pagina inainte sa mergi mai departe? Atunci lectura devine o experienta comuna.

De ce nu ramane doar o poveste?

Cand copilul creste cu astfel de carti, invata ceva important inca de la inceput: ca lectura nu inseamna doar sa asculti si sa mergi mai departe. Inseamna sa observi, sa intrebi, sa legi lucruri, sa te opresti acolo unde ceva ti-a atras atentia.

Mai tarziu, acest lucru se vede si in felul in care citeste singur. Nu trece pur si simplu prin text, ci incepe sa fie mai atent la ce citeste.

Si mai este ceva: copilul capata incredere ca in felul in care vede el povestea conteaza. Ca poate veni si el cu propria interpretare. Iar acest lucru face ca lectura sa devina, in timp, ceva drag si firesc.

Cea mai buna carte ilustrata pentru copii e cea la care te intorci si descoperi mereu ceva nou. E cea care lasa suficient spatiu pentru interpretare, astfel incat fiecare lectura sa fie putin diferita.

Asa se naste iubirea pentru lectura - nu din obligatie sau rutina, ci din placerea de a te intoarce la ea.