De ce se plang parintii ca este greu sa ne creasca?

Parintii au o viata grea: trebuie sa se imparta mereu intre casa si serviciu, sa se ocupe cat se poate de bine de copii. Alearga, bietii de ei, de colo, colo cat e ziua de lunga si de multe ori cand ajung acasa sunt epuizati si nervosi si ii auzi deseori cum se vaita ca este greu sa ne creasca. Dar de ce se plang parintii de asta? Si de ce o fac atat de des? Si cum ne afecteaza asta pe noi, copiii?

Sa iti auzi parintii cum se plang ca este greu sa te creasca poate fi usor bulversant. Stai si te intrebi daca au ajuns cumva sa le para rau ca au facut copil sau copii, dupa caz. Te gandesti ca poate nu esti un copil suficient de bun sau cel putin nu atat de bun pe cat si-ar fi dorit ei. Iar ideile astea te intristeaza si te pun pe ganduri. Si poate incerci sa schimbi ceva, dar ei se plang in continuare si parca nici nu isi dau seama ca si tu ii auzi si ca poate te dor cuvintele lor.

Parentingul nu a fost niciodata simplu

Viata de parinte vine la pachet cu o multime de responsabilitati. Si desi a face copii este, pana la urma, o alegere si o decizie pe care ti-o asumi, unele lucruri nu sunt chiar asa cum te asteptai. Iar asta nu are nicio legatura cu ceea ce face copilul, de fapt. Asa ca nu va lasati raniti de cuvintele parintilor, chiar daca ele pot suna uneori ca un repros.

Parintii se plang pentru ca ajung si ei uneori la capatul puterilor, iar atunci simt nevoia sa refuleze cumva. Parintii nu au aproape deloc timp pentru ei si nevoile lor, iar asta ii face uneori frustrati.

Parintii nu se plang din cauza ca trebuie sa aiba grija sa hraneasca, imbrace, protejeze si sa educe copiii, din cauza ca trebuie sa ii iubeasca si sa le acorde timp si atentie, ci pentru ca uneori sunt coplesiti de multe alte lucruri care le fac misiunea mai grea. Parintii se plang pentru ca au crezut ca vor putea sa se bucure mai mult de aceasta experienta, dar de multe ori tot ceea ce experimenteaza sunt grijile, iar distractia se amana mai mereu.

De ce ajung parintii sa se planga si sa fie frustrati? In niciun caz din cauza copiilor, ci mai mult din cauza tiparelor in care simt ca nu reusesc sa se incadreze. Desigur ca si-ar dori sa fie acei parinti care jongleaza perfect cu timpul pentru ca, printre toate responsabilitatile, sa aiba si destul de mult timp sa se ocupe de nevoile emotionale ale celor mici, nu doar de cele fizice, materiale. Desigur ca si-ar dori sa fie acei parinti care nu le spun niciodata copiilor „nu am”, „nu se poate”, „alta data”, asa cum li se spune prin carti si reviste, online si offline. Doar ca viata reala este diferita de cea „din carti”, iar faptul ca nu reusesc sa se ridice la nivelul asteptarilor generale ii face uneori sa fie dezamagiti si sa se simta cumva neputinciosi.

Ce poate face un copil in aceasta situatie?

Ultimul lucru pe care ar trebui sa il faci ar fi sa te invinovatesti pentru ceva. Poti, in schimb, sa le faci viata mai usoara parintilor fiind mai ascultator, mai intelegator. Poti, atunci cand iti simti parintii tensionati, sa te oferi sa ii ajuti cu ce poti prin casa, sa renunti la anumite privilegii, macar temporar, daca stii ca sunt costisitoare, sa incerci sa ceri cat mai putine lucruri de care nu ai neaparata nevoie si sa le oferi parintilor dovezi de iubire si apreciere. Acestea din urma pot fi adevarate "medicamente" pentru ei si le vor reaminti ca, desi este greu, sa fii parinte este, pana la urma, cea mai frumoasa "meserie" din lume.

Citeste si articolele de mai jos:

De ce adultii fac lucruri rele, de ce se cearta?

Parintii mei spun ca sunt agitat mereu, dar eu nu inteleg la ce se refera

Redactia clopotel.ro