Am incurcat-o! Am primit un yo-yo (discul acela cu ata infasurata pe el; cand se desfasoara si ata ajunge la capat, discul se invarte in continuare si se intoarce la tine in palma). Desi tata mi l-a prezentat ca pe o jucarie epocala (cica are joc de sunet si lumini - fis, doar un bec prapadit si un tiuit enervant), eu am cascat plictisit si l-am aruncat intr-un colt. Abia cand am ramas singur mi-am dat seama ca daca intepenesc in mijloc o bucata din teava de plumb din debara devine o arma redutabila in lupta cu cei din a IV-a. Zis si facut! Proba, pe balcon! Tragedie! Discul s-a desfasurat, dar la capat, in loc sa se infasoare cuminte la loc, a rupt ata si.. Ihhhhhhhhhhh.. Damigeana! In prima clipa am fost in vin pana la glezne; nu m-am innecat pentru ca a inceput sa se scurga rapid pe plapuma vecinei de jos care era pusa la uscat ( plapuma , nu vecina ). Tata a zis ca daca Coriolan a zdrobit in halul asta damigeana cu o lovitura de cioc (cum am povestit eu), o sa facem o avere cu el la luptele de caini.