Romanizarea teritoriului si a populatiei daco-getice prezinta o importanta deosebita, deoarece acest proces sta la baza formarii si aparitiei poporului roman pe scena istoriei. La fel ca in cazul altor provincii, si in cazul Daciei in conceptul de romanizare se includ doua laturi fundamentale ale aceluiasi proces unitar:

1 ) colonizarea teritoriului daco-getic cu populatie romanizata latinofona, venita din toate partile Imperiului roman, adica romanizarea prin colonizare;

2) asimilarea bastinasilor daco-geti, in masura in care acestia au adoptat limba latina, si-au insusit felul de viata roman provincial, au preluat obiceiurile si civilizatia romana, schimbandu-si astfel mentalitatea si insasi fiinta lor etnica. in Dacia, romanizarea, sub ambele aspecte mentionate, a fost deplin posibila si a devenit o realitate demonstrabila documentar.

Romanizarea dacilor se sprijina pe un fond etno-cultural omogen si receptiv, pe multimea oamenilor pamantului, care au atins un nivel ridicat de civilizatie, fapt care a facilitat procesul de asimilare a bastinasilor.

Este unanim cunoscut ca istoria Daciei romane este istoria unei provincii a imperiului. Ca si in alte provincii mai vechi, romanii au introdus in Dacia relatiile sociale, formele de organizare politica, militara si administrativa, limba latina etc. Cultura si civilizatia romana au venit in contact cu populatia dacica, cu vechile ei forme de organizare, cu civilizatia, obiceiurile si traditiile locale. Se poate spune, asadar, ca s-au intalnit doua civilizatii cu nivel inegal de dezvoltare.

Romanizarea nu s-a redus numai la schimbari in cultura materiala. Romanizarea este intr-o mai mare masura o mutatie lingvistica, etnica si spirituala. Dacii care foloseau cultura materiala si au adoptat obiceiurile provinciale romane au inceput sa vorbeasca limba latina dupa ce au trecut printr-o faza initiala de bilingvism, practicat in mediul familial si in relatiile particulare. Latina era cunoscuta si folosita in toate straturile sociale si s-a impus ca singura limba de comunicare. Limba traco-dacica s-a stins incetul cu incetul, dar a lasat in limba romana si in dialectele balcanice, prin filiera latina, un fond lexical important (circa 10%), care dovedeste unitatea fondului etno-lingvistic preroman.

Factorii romanizarii

La fel ca si in celelalte provincii ale imperiului, romanizarea a fost determinata si in Dacia de o serie de factori cu actiune general valabila: armata, administratia, comertul, urbanizarea, recrutarea locala, circulatia intensa a oamenilor si a produselor; casatoriile mixte, contactele zilnice in procesul muncii, cultura, religia etc. Acordarea dreptului latin si apoi a celui de cetatenie romana deplina in timpul domniei lui Caracalla (anul 212) au fost factori eficienti in asimilarea la romanitate.
Sursa: istoriiregasite.wordpress.com

In primul rand, este "romanizarii". In al doilea rand, la ce te referi - romanizarea culturala?