E o nuca fermecata, mi-a dat-o un batran om al padurii. Poate iti va fi de folos la nevoie. Codrut saruta mana batranei, ii multumi si urcandu-se in sa porni la drum. Merse ce merse si se afunda tot mai mult in padurea ce devenea tot mai intunecoasa. Mergand asa pe cararile padurii, il prinse noaptea. Lega calul de un cleant, cauta un copac cu scorbura si se vara in ea sa adoarma. Codrut cauta un copac cu o scorbura si se vari in ea sa doarma. Nu apuca sa atipeasca ca o haita de rupi incepu sa-i dea tarcoale. Iesi repede afara, trase palosul si pali pe primul lup care se apropie, dar haita era mare. Atunci Codrut se gandi ca nu-i va putea face fata.
Scoase nuca primita de la batrana si o sparse. Se facu atunci un cerc de lumina in jurul locului unde adasta cu calul sau. Lupii speriati de lumina o rupsera la fuga. Codrut se cuca in scorbura copacului si adormi linistit aparat de cercul de lumina care persista pana la ziua. La rasaritul soarelui fu trezit de nechezatul calului care se bucura ca lumina soarelui lua locul intunericului noptii. Codrut incaleca si porni din nou la drum.
Pe la pranz zari intr-o poiana la marginea unei ape o casa de gospodar, om al tinutului padurenilor. Acesta il primi cu bucurie si il intreba, de cum trecu pragul casei sale:
- Incotro printe o apucasi asa cu noaptea in cap. Codrut ii povesti despre venirea batranului la curtea imparateasca si rostul calatoriei sale.
- Apoi, domnule draga, spuse padureanul, se vede treaba ca ne cunoscand tainele padurii ai cam gresit drumul urcand spre soare apune si nu spre soare rasare. Trebuie sa urci spre tara de piatra unde se gaseste tinutul mocanilor. Dar nu-i bai printe, mane dimineata o sa-ti dau o calauza sa te insoteasca pe drumul cel bun. Padureanul il ospata cu supa de cocos de munte si friptura de caprioara. Il gazdui peste noapte si a doua zi ii spuse:
- Sunt multe primejdii in padure, trebuie sa ocolesti poiana ielelor, barlogul ursilor si Valea Lupilor. Fiul meu Patrut te va calauzi sa ajungi in Valea Cerbilor, unde drumul este sigur si urca spre tinuturile mocanilor. Codrut multumi si incalecand calul sau sur fu gata de precare. Padureanul ii dadu in dar o ghioaga din lemn tare de corn, ghintuita cu cuie, sa-i fie de folos in lupta cu fiarele. Porni la drum in trap marunt, urmandu-l pe Patrut care calarea inainte pe un cal marunt de munte.
Trecuse de amiaza cand au ajuns in Valea Cerbilor. Codrut multumi calauzei sale si dupa ce se despartira, o lua in sus catre poienile mocanilor. Cand tocmai se ingana ziua cu noaptea, iesind din padure, la adapostul unor stanci, descoperi o stana de oi. Fu primit cu bucurie si ospatat cu branza si lapte proaspat, cas si urda cu mamaliga calda. Seara in jurul focului se stransera mocanii sa asculte ce le povesti printul, care le explica ce motiv il adusese pe aceste meleaguri si cum strabatu tinutul padurenilor.
Baciul cel batran, cand Codrut termina de povestit spuse:
- Si noi am simtit suflarea rece a fiarei, de aceea ne-am retras aici in tara de piatra, la adapostul stancilor, unde frigul nu este asa puternic, dar iarba e putina si oile nu prea sunt hranite. Trebuie sa ucizi aceasta fiara. Ramase peste noapte la stana mocanilor. A doua zi baciul cel batran ii inmana un fluier si-i spuse:
- Acest fluier este pastrat de noi din mosi stramosi, el te apara de farmece si poate dezlega farmece. Ia-l cu dumneata printe ca poate iti va fi de folos. Ca sa ajungi in tinutul piticilor verzi, apuca pe cararea aceea care incepe de sub stanca dinspre rasarit, la scurt timp vei intalni o apa calda. Mergi pe firul apei si vei ajunge in defileul dragonului. Acolo locuiesc piticii verzi. Codrut multumi, isi lua ramas bun de la mocani si porni mai departe. Ajunse la apa cea calda si porni in sus intrand in defileul dragonului. O groaza de pitici verzi roiau in jurul lui, tinandu-se insa la distanta descaleca, priponi calul de un pin scund, se aseza pe o buturuga pe matul apei si scotandu-si cateva merinde din torba, incepu sa manance privind cu blandete la pitici 0bserva ca piticii locuiau de o parte si de alta a raului, in grote sapate in stancile de calcar ce strajuiau defileul.
Vazand ca au de-a face cu un om pasnic, un pitic batran cu barba pana in pamant, cu pielea verde, imbracat cu o haina rosie, pe cap avand o scufie la el de rosie, se apropie de Codrut si grai:
- Ce vant te aduce pe la noi Voinicule?
- Sunt in cautarea cerbului fermecat raspunse Codrut.
- Da ce treaba ai cu el? il intreba piticul. Atunci Codrut povesti piticilor despre fiara ce aparuse la marginea de rasarit a imparatiei.
