Pestele fusese prins de un pescar si dus la targ, servitoarea il cumparase, il dusese in bucataiie si il spintecase cu cutitul. Cand vazu soldatul de plumb, il lua si il duse in casa, aratandu-l ca pe o ciudatenie care a calatorit in burta unui peste. Cu toate acestea, soldatul de plumb avea de ce sa fie bucuros de soarta lui. El a fost pus din nou pe masa cu jucarii, si, iata! Lucrurile pot fi uneori atat de minunate pe lumea aceasta: se afla in aceeasi camera din care plecase, aceiasi copii se foiau in jurul lui, iar pe masa dormitau aceleasi jucarii, printre care se numara si castelul minunat, cu gratioasa dansatoare. Ea statea mereu dreapta, intr-un picior, tinandu-l pe celalalt ridicat in aer.
Soldatul de plumb fu atat de miscat de intamplare, incat aproape ca varsa lacrimi de plumb; dar aceasta nu s-ar fi cuvenit. El privi spre dansatoare si ea il privi, la randul ei, dar nu schimbara impreuna nici un cuvant. Pe neasteptate, unul dintre copii insfaca soldatul si-l arunca in soba, fara nici un motiv. Fara indoiala ca tot spiridusul cel negru era de vina. Soldatul de plumb se pomeni o clipa in plina lumina si simti o caldura ingrozitoare, dar nu-si putu da seama daca toate acestea erau pricinuite de flacarile focului sau de flacara propriei sale iubiri. Culorile minunatei lui uniforme disparura, dar nimeni n-ar fi putut sa spuna daca aceasta se datora calatoriei sau era o urmare a propriei sale suparari. El se uita la gratioasa fetita, iar fetita il privea si ea. Apoi simti ca incepe sa se topeasca, dar ramase, mai departe, la fel de curajos, cu arma in mana.
Atunci se deschise o usa, din cauza usii deschise se facu curent, si dansatoarea de hartie zbura si ea, ca o silfida, drept in foc, langa soldatul de plumb, aprinzandu-se si disparand in flacari. Soldatul de plumb se topi cu totul si din el ramase doar un mic cocolos, pe care a doua zi, cand scotea cenusa din soba, servitoarea il gasi zgribulit in forma unei inimioare de plumb. Din dansatoare, insa, nu mai ramasese decat steaua cea stralucitoare, dar care era, acum, si ea arsa si neagra ca un carbune.
SFARSIT.
