O tanara la spovedanie.
- Parinte eu aaa...
- Stiu fiica mea ce ai facut ca suntem prieteni pe facebook, am vazut poze, am citit ce ai scris pe perete... mi-a fost indeajuns...
- Si ce trebuie sa fac ca sa fiu iertata parinte?
- Sa dai like la 10 manastiri!
Ce frumos era la tara! Era in mijlocul verii; graul isi legana spicele-i galbene, ovazul era inca verde, si prin livezi fanul era asezat in capite mirositoare; barza se plimba de colo-colo cu lungile-i picioare rosii, vorbind in limba egipteana, limba pe care o invatase de la mama ei. In jurul campiilor si livezilor se ridicau paduri mari, inlauntrul carora erau lacuri adanci.
Da, cu adevarat, era nespus de frumos la tara! Razele soarelui se revarsau asupra unui castel vechi imprejmuit cu santuri adanci; foi mari de lipan se inclinau de pe ziduri deasupra apei; si erau asa de late, incat copiii se puteau ascunde sub ele; acolo te gaseai intr-o singuratate ca in adancul unei paduri. Intr-o astfel de ascunzatoare isi facuse cuibul o rata, si isi clocea ouale; era foarte nerabdatoare sa-si vada puii. Nimeni nu venea pe la ea sa-i faca vizita, pentru ca celorlalte rate le placeau mai mult sa inoate de-a lungul santurilor, decat sa vina sa bleotocareasca sub frunzele de lipan cu dansa.
In sfarsit incepura a ciocni ouale unul dupa altul; se auzea: "piu! piu!" sopteau puisorii care erau toti vii si scoteau ciocul din gaoace.
"Mac! Mac!" zisera ei mai pe urma, facand o galagie de-ti lua auzul.
Se uitau in toate partie pe sub frunzele verzi, si mama ii lasa in voia lor, caci culoarea verde e foarte buna pentru ochi.
