Atunci trandafirul se uita si vazu ca-ntr-adevar scaiul avea ghimpi. Si nu mai pregeta: se ruga indata lui Dumnezeu sa-l acopere si pe dansul de ghimpi, ca sa-i pazeasca floarea.

-Vezi, ii zise Atotstapanitorul, era dat ca pe pamant sa nu ramaie ceea ce numai in rai trebuia sa dainuiasca!

Si, bucuros, indata a facut semn si tulpina lucie s-a acoperit de ghimpi. Dar trecatorii tot se opreau.

Si nu era unul care sa nu se repeada, lacom, la floarea minunata. Deosebirea statea numai in aceea ca fiecare lasa si cate o bobita de sange in varful vreunui ghimpe.

Iar din ghimpe sangele a patruns, incetul cu incetul, in tulpina, s-a ridicat pana in boboci, si-ntr-o dimineata floarea trandafirului se desfacu rosie, aprinsa, ca sangele.

1  2	Pagina 3 din 4	4