Echilibrul emotional va fi puternic zdruncinat astazi cand vei fi pus/a in fata unei nedreptati evidente. Chiar daca ai slabe sanse sa iti revii din aceasta situatie, tot trebuie sa incerci! Nu te lasa dominat de emotii!
Pentru rozatoarea Chinchilla este foarte important ca hrana principala sa fie fan cam in proportie de 90% fata de celelalte alimente deoarece isi poate toci dintii. Efectul abraziv al fanului ajuta la o mentinere constanta a lungimii dintilor aflati in continua crestere. Lipsa unei cantitati corespunzatoare de fan in alimentatia rozatoarei poate duce la cresterea dintilor care o vor rani la limba si la falci, rozatoarea refuzand sa mai manance.
Furnica alearga disperata prin padure.Da nas in nas cu leul,regele animalelor: - Ce faci furnicuto,unde alergi in halul asta? - Pai,cum marite rege,n-ai auzit?? -Nu,ce e? - S-a produs un accident ingrozitor... -Spune o data,ce e?!?!? - Pai, s-au ciocnit elefantul si hipopotamul rau de tot... -Bine,si ce traba ai tu,de ce alergi in halul asta?? - Ma duc sa donez sange! :)):)):))
Era odata un mosneag s-o baba; si mosneagul avea o fata, si baba iar o fata. Fata babei era sluta, lenesa, tifnoasa si rea la inima; dar, pentru ca era fata mamei, se alinta cu s-alinta cioara-n lat, lasind tot greul pe fata mosneagului. Fata mosneagului insa era frumoasa, harnica, ascultatoare si buna la inima. Dumnezeu o impodobise cu toate darurile cele bune si frumoase. Dar aceasta fata buna era horopsita si de sora cea de scoarta, si de mama cea vitriga; noroc de la Dumnezeu ca era o fata robace si rabdatoare; caci altfel ar fi fost vai s-amar de pielea ei.
Fata mosneagului la deal, fata mosneagului la vale; ea dupa gateje prin padure, ea cu tabuietul in spate la moara, ea, in sfirsit, in toate partile dupa treaba. Cit era ziulica de mare, nu-si mai stringea picioarele; dintr-o parte venea si-n alta se ducea. S-apoi baba si cu odorul de fiica-sa tot cirtitoare si nemultamitoare erau. Pentru baba, fata mosneagului era piatra de moara in casa; iar fata ei, busuioc de pus la icoane.
Cind se duceau amindoua fetele in sat la sezatoare seara, fata mosneagului nu se incurca, ci torcea cite-un ciur plin de fuse; iar fata babei indruga si ea cu mare ce cite-un fus; s-apoi, cind veneau amindoua fetele acasa noaptea tirziu, fata babei sarea iute peste pirleaz si zicea fetei mosneagului sa-i deie ciurul cu fusele, ca sa-l tie pana va sari si ea. Atunci fata babei, vicleana cum era, lua ciurul si fuga in casa la baba si la mosneag, spuind ca ea a tors acele fuse. In zadar fata mosneagului spunea in urma ca acela este lucrul minelor sale; caci indata o apucau de obraz baba si cu fiica-sa si trebuia numaidecit sa ramiie pe-a lor.
Cind venea duminica si sarbatorile, fata babei era inpopotonata si netezita pe cap, de parc-o linsese viteii. Nu era joc, nu era claca in sat la care sa nu se duca fata babei, iar fata mosneagului era oprita cu asprime de la toate aceste. S-apoi, cind venea mosneagul de pe unde era dus, gura babei umbla cum umbla melita: ca fata lui nu asculta, ca-i usernica, ca-i lenesa, ca-i soiu rau, ca-i laie, ca-i balaie; si ca s-o alunge de la casa; s-o trimita la slujba, unde stie, ca nu-i de chip s-o mai tie; pentru ca poate sa innaraveasca si pe fata ei.
