La 8 octombrie 1857 Constantin A. Kretzulescu prezinta o rezolutie care cuprindea "doleantele fundamentale" ale romanilor, Adunarii ad-hoc din Valahia. Aceasta continea cereri asemanatoare Rezolutiei moldovene votate in 7 octombrie 1857 si exprima “doleantele fundamentale” ale romanilor munteni, aratind ca "dorinta cea mai mare, cea mai generala, acea hotarita de toate generatiile trecute, acea care este sufletul generatiei actuale, acea care, implinita, va fi fericirea generatiilor viitoare, este UNIREA PRINCIPATELOR INTR-UN SINGUR STAT, o unire care este fireasca, legiuita si neaparata, pentru ca in Moldova si Valahia suntem acelasi popor, omogen, identic, ca nici unul altul, pentru ca avem acelasi inceput, acelasi nume, aceeasi limba, aceeasi religie, aceeasi istorie, aceeasi civilizatie, aceeasi institutii, aceleasi legi si obiceiuri, acelasi temeiuri si aceleasi sperante, aceleasi trebuinte, aceeasi hotare de pazit, aceleasi dureri de trecut, acelasi viitor asigurat si in sfirsit, aceeasi misie de indeplinit". Pe 9 octombrie 1857, a doua zi dupa citire, rezolutia lui C.A.Kretzulescu este adoptata in unanimitate. Sursa: unitischimbam.ro