Horoscopul zilei

Sagetator
(22 Noiembrie - 20 Decembrie)


Sanatate
Bani
Dragoste

› vrei zodia ta

Cultura generala

O mie de persoane renunta zilnic la fumat. De ce renunta? Pentru ca mor.

› vrei mai mult

Bancul zilei

Vine un student in caminul de fete. Paznicul intreaba:
- La cine mergeti?
Studentul:
- La cine ma sfatuiti?

› vrei mai mult

NU DROGURILOR!

Selectati capitolul:

 

 

 

 

 

 

 

 

OPINII

1. Tipuri de consumatori
a) ocazionali
b) "de weekend"
c) toxifilici
d) tocxicomani
2. Depistarea
3. Efectele biocomportamentale
a) narcotice
b) sedative
c) stimulante
d) halucinogene
4. Preventia
a) Preventia primara
b) preventia secundara
5. Psihoterapia

Preventia consumului de droguri

Sempronia Filipoi, Mariana Iancau
Sempronia Filipoi, Psiholog Doctor
Catedra Psihiatrie Infantila - U.M.F. Cluj Napoca
Mariana Iancau, Doctor in Medicina
Sef de lucrari - Catedra Medicina de Familie - U.M.F. Cluj-Napoca


Disponibilitatea de experimentare a drogurilor este in continua crestere, cu toate ca incercarile de prevenire nu sunt noi (existau inca din vremea prohibitiei, in America anilor 1920-1933). Programele eficiente de prevenire trebuie sa tina cont, in primul rand, de cauzele consumului de droguri, de factorii ce conduc la parcurgerea traseului de la "ocazie" la obisnuinta, la toleranta si, respectiv, la dependenta. Cercetari foarte diverse, de la cercetarea genetica de ultima ora pana la cea sociologica sau psihologica focalizeaza acesti factori.
Se presupune, de pilda, ca dopamina ar fi responsabila pentru dependenta fata de toate drogurile, dar nu este inca cert daca exista sau nu un deficit de dopamina la dependenti, aparut, probabil, din cauza unor mutatii genetice. Interventia si atitudinea sociala vor tine cont de asemenea descoperiri.
Programele de preventie trebuie diferentiate in functie de tipurile de droguri, de caracteristicile de varsta, sociale si educative ale consumatorilor. Practic, eficienta este asigurata de individualizarea programelor, ceea ce reprezinta un ideal greu realizabil.


Tipuri de consumatori

In functie de gravitate se impart in urmatoarele categorii:
A. Ocazionali (consuma doze moderate, in "ocazii exceptionale", motivate ca scop recreativ sau experimental). Exista riscul de a trece de la folosirea intermitenta la cea constanta. Intereseaza mai ales starile emotionale determinate de drog.
B. "De weekend" (consuma doze mari, luate intermitent, la sfarsit de saptamana, cu scopul de a "uita" dificultatile existentei sau esecurile vietii cotidiene). Apare sentimentul de vinovatie si chiar de auto-ura. Creste riscul de a trece la folosirea regulata a unor doze mai mari. Se instaleaza un ciclu de trairi emotionale: consum- culpabilizare - remuscare - nevoie de consum crescut.
C. Toxifilici (consum regulat, de doze moderate, cu convingerea iluzorie ca "se poate lasa oricand").
Consumul aproape zilnic indica existenta unei probleme de natura chimica, care conduce la dependenta sau la nevoia de droguri mai puternice. Abstinenta, chiar daca are loc, nu dureaza.
D. Toxicomanii (consuma doze mari, regulate, droguri diferite). Dependenta este clara, afecteaza progresiv viata sociala, starea materiala, existenta, in general. Argumentele morale sau rationale, dovedirea efectelor distructive (fizice sau psihice) nu mai pot inlatura nevoia de drog.
Consumul de droguri nu exclude comorbiditatea depresiei, a tulburarilor de conduita, a altor tulburari mentale ce impun consult psihiatric sau a unor boli cronice ori infectioase. [sus...]

Depistarea
Se considera ca nu exista o explicatie unica pentru consumul de droguri. Semnele directe sunt putine, ceea ce face dificila depistarea certa. Modul de viata se schimba si se remarca prin:

  • absenteism la scoala sau in activitatea profesionala;
  • scaderea randamentului (lipsa concentrarii, pierderea memoriei);
  • modificari bruste de dispozitie fizica (oboseala, somnolenta excesiva) si afectiva (de la fericire la tristete);
  • halucinatii;
  • irascibilitate;
  • agresiune;
  • dezinteres pentru hobby-uri, pentru munca, pentru prieteni mai vechi;
  • minciuna (imprumuturi nejustificate, intoarceri nocturne acasa, prietenii dubioase);
  • sustragere de bani sau de obiecte din casa;
  • pete sau semne de intepaturi pe corp sau haine;
  • un miros particular, infatisare fizica precara;
  • posesie de substante (sub forma de prafuri, tablete, capsule), seringi, ace.

    In mod obisnuit, in familie, cea mai mica banuiala declanseaza reactii, acuze exagerate si conflicte.[sus...]

    Efectele biocomportamentale
    In functie de modul de utilizare si de persoana care le consuma, efectele variaza astfel:
    Narcotice
  • Euforie
  • Ameteala
  • Scadere a ritmului respirator
  • Constrictie pupilara
  • Greata
    Sedative
  • Vorbire neclara
  • Dezorientare
  • Comportamente asemenea starii de ebrietate, fara miros de alcool
    Stimulante
  • Alerta, excitatie
  • Euforie
  • Puls accelerat
  • Hipertensiune
  • Insomnie
    Halucinogene
  • Iluzii, halucinatii
  • Perceptie alterata a timpului si a distantei
  • Euforie
  • Apetit crescut
  • Comportament dezorientat

    [sus...]


    Preventia
    Programele de preventie actioneaza fie la nivelul colectivitatii - programe generale, fie intr-o populatie selectionata dupa factorii de risc - programe selective, fie focalizat pe persoane ce manifesta deja un risc crescut - programe tintite.

    Informatia preventiva despre efectele negative ale consumului de droguri este in concurenta permanenta cu faptul ca tendinta de a se droga este simptomul unor tulburari mai generale, care implica particularitati psihologice foarte bine individualizate, cum sunt: inabilitatile de adaptare; gestionarea insuficienta a hetero- sau autoagresivitatii; inabilitatile de comunicare; dificultatea de a alege, de a decide; sugestibilitatea crescuta la influentele din mediu; incapacitatea de a se confrunta cu stresul si de a rezolva problemele de viata; tendintele hedonice; mecanismele psihologice de autoaparare insuficiente. La acestea se adauga factorii biologici si sociali care induc comportamentul disfunctional de consum.
    Daca dificultatile personale amintite mai sus nu pot fi depasite prin comportamentul obisnuit, atunci sunt de dorit, pentru consumator, efecte precum euforia, excitatia, halucinatiile, alterarea perceptiei timpului si spatiului, obtinute prin drogare, ele diminuând sentimentul neadaptarii. Acestea reprezinta o motivatie intrinseca foarte serioasa.[sus...]


    Preventia primara se adreseaza celor ce nu prezinta comportament adictiv.
    Primul factor de preventie este informarea asupra efectelor negative exercitate de consumul moderat, respectiv de excesul de drog, la care se adauga constientizarea factorilor de risc personali (de exemplu, contagiunea sociala, bagatelizarea efectelor, ignorarea propriilor probleme de adaptare).
    Al doilea factor de preventie presupune angajarea prealabila a persoanelor cu risc de consum (mai ales a adolescentilor) in activitati care sa le satisfaca anumite trebuinte psihologice, experiente si sentimente de recompensa morala, pentru ca, ulterior, sa aiba o atitudine de evitare sau de indiferenta fata de tentatia drogurilor. Sugeram astfel de activitati: (a) exercitii de relaxare, dans, sport, antrenare a miscarilor, instruire dietetica si nutritionala (favorizeaza experienta starii de bine fiziologic); (b) masaj, exersarea coordonarii miscarilor, constientizarea echilibrului, pozitiei corpului, controlul micromuscular, inclusiv exprimarea privitor la activitatea sexuala (imbogatesc experienta senzoriala); (c) exercitii de autocunoastere, consiliere psihologica (amplifica experienta emotionala); (d) implicarea in activitati comunitare, in discutii, activitati de grup, vizand increderea in ceilalti si in sine, respectul reciproc, valorile sociale (pentru o experienta sociala corecta); (e) practicarea picturii, muzicii, exprimarii, comunicarii artistice, in general, activitati tip hobby, jocuri, lecturi (pentru a experimenta recompensele intelectuale si creatoare); (f) rugaciune, meditatie, contemplare, literatura religioasa sau filosofica, cursuri de etica si morala pentru clarificarea propriului sistem de valori (pentru a avea experiente spirituale, filosofice).

    Al treilea factor este consilierea psihologica a membrilor familiei. Atitudinea adecvata preventiva sau fata de un membru de familie deja suspectat de consum va tine cont de urmatoarele recomandari :

  • a nu reactiona exagerat la banuieli, amplificand problemele;
  • a deschide subiectul despre drog intr-o discutie rationala, linistita, cu tact si rabdare;
  • a utiliza tehnici eficiente de comunicare si interactiune intre membrii familiei pe baza unor atitudini consecvente, suportive;
  • a avea expectante clare de comportament, conforme cu posibilitatile reale ale membrilor familiei;
  • a monitoriza, mai ales comportamentul copiilor, extrafamilial;
  • a corecta conceptiile gresite, "miturile" achizitionate de la colegi sau mass-media;
  • a favoriza autoevaluarea pozitiva, laudând eforturile, realizarile, fixarea unor scopuri realiste, evitand comparatiile nefavorabile;
  • a sprijini dezvoltarea unor valori solide, pentru a lua decizii corecte in raport cu presiunile mediului;
  • a dovedi intelegere, interes si ajutor, criticand faptele negative, nu persoana;
  • a evita conflictele, ostilitatea, pedepsele, perfectionismul in educatie;
  • a nu oferi chiar in familie modele de consum care sa influenteze indirect perceptia despre droguri in general;
  • a incuraja exersarea atitudinilor de refuz;
  • a contacta familii cu probleme similare si persoane recuperate;
  • a dezvolta abilitatea psihologica de a recunoaste din timp momentul aparitiei unei disfunctionalitati in familie.

    Toate aceste recomandari cer un antrenament psihologic de consiliere.

    Observatia atenta este mai obiectiva si mai discret facuta de un mediator, medic de familie, medic sau psiholog scolar. El va evalua atat efectele obiective ale consumului, cat si anamnestic motivatia consumatorului, precum si posibilitatile de interventie, pornind de la conditiile psiho-sociale. In cazul adolescentilor, este de mentionat ca suportul parental favorizeaza scaderea consumului de droguri mai mult la baieti. Fetele, mai ales daca au rezultate scolare slabe, sunt influentate preponderent de parerea colegilor.

    [sus...]


    Preventia secundara
    In fazele initiale ale consumului, pacientul va fi incurajat sa solicite ajutorul terapeutic pentru a nu progreseza spre dependenta. Psihologii, psihiatrii, asistentii sociali pot fi antrenati pentru a acorda un asemenea ajutor. In prezent, in Romania, acesta este un sector prea putin organizat.
    In cazul fazelor initiale este important ca pacientul sa doreasca sa se schimbe si sa nu fie pasiv, trimis la terapie fara voia lui. Chiar si un dependent de drog simte nevoia sa aiba un anumit grad de libertate.[sus...]

    Psihoterapia
    Terapia medicamentoasa vizeaza dependenta fiziologica.
    Nu s-au elaborat metode psihoterapeutice specifice de interventie, ci s-au adaptat tehnici folosite in general. In psihoterapia individuala se utilizeaza tehnici de relaxare progresiva sau metode de management al stresului. In cazurile cand este asociata depresia se va utiliza terapia specifica. Când consumul de drog apare ca o nevoie de separare de familie, de castigare a independentei va fi aplicata psihoterapia de familie.
    Psihotereapia de grup este mai dificila pentru ca trebuie controlate negativismul, comportamentele ostentative, provocatoare, recaderile, loialitatea fata de contactele "de strada". Este utila intalnirea cu ex-dependentii de drog. Se recomanda ca grupurile sa fie omogene. [sus...]