Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Cultura generala
Thomas Edison a brevetat 1093 de inventii printre care cel pentru becul electric si aparatul de filmat. La moartea lui in 1931 avea 34 de brevete pentru inventii legate de telefon, 141 pentru baterii, 150 pentru telegraf si 389 pentru lumina electrica si energie. Multe brevete au fost versiuni imbunatatite ale unor inventii mai vechi.
› vrei mai multBancul zilei
Chelner, in supa mea inoata o musca!
- Si ce ati vrea sa fac, sa chem salvamarul?
Shop Clopotel.ro
49.99 RON
| Versiune pentru imprimare |
ZurgalaulFulgi uriasi deasupra tarii cad,Pe baragane vanturile tipa, Somn neclintit de iarba si de brad Invaluieste muntii sub aripa. Cu clinchete zglobii din dunga vaii Rasuna zurgalaii argintii; S-apropie de geamuri zurgalaii Certandu-se cu glasuri de copii. Intregi, intinderile tarii mele De sunete voioase se cuprind Si impleteste glasuri subtirele Acest sagalnic, asteptat colind... Tarziu, cand zarea-n zori sticlea brumata, Un zurgalau mai rasuna stingher, Poate-un copil intarziat de ceata Si-mpleticit printre nameti, prin ger, Suna c-o nefireasca daruire, Imprastiindu-si clinchetele-n stol... Palind, cuprins de-o veche amintire, Am stat cu ochii dusi pe geam, in gol. ...Eram firav, parca batut de vant, Iar tata dus in marsul surd, de chin, Poate-n transeu, ori poate in mormant, Oricum departe, in pamant strain. De groaza avioanelor, prin sate, S-au tras peste ferestre foi de cort. Orbeau ferestrele intunecate Ca intr-un sat de multa vreme mort. O cetina c-un fir de lumanare Si c-o margica smulsa din suman Vestea ca, pe vantoase reci, calare, Din viata noastra-a mai trecut un an. Zavozii nu latrau in batatura, Ci scheunau cu vantul pe sub usi. Flacaii nu mai ajungeau sa ure Pe la feresti, de unde erau dusi. Plutea incremenita o tacere... Nici uratori, nici caini, nimic, pustiu, Cand, deodata, ca o adiere, Cu glas scancit, tremurator si viu, S-a auzit un zurgalau cum suna Indepartat, cum suna subtirel, De parca noptii ar fi vrut sa-i spuna Durerile stiute doar de el. Se auzea de undeva, din vale, Si vantul ineca in rabufniri, Parca plangea incet metalul, moale, In palmele-nghetate si subtiri. Si mama sta asa cu fata uda, Cu gandul dus la tata, ascultand De unde-i el, nu poate sa auda Si poate nu va auzi nicicand, Ca poate-acolo, in aceasta clipa, Invaluita-n viscol urias, Vreo pasare de noapte, rece, tipa Langa bocancii aspri de ostas... Am ascultat pana spre dimineata Cu fruntea rezemata de usor Si mama si-a dus palmele la fata Si mi-a parut ca rade-ncetisor. Il auzeam la geamuri si la usa, Afara, undeva in infinit... Cutremurat de friguri si de tusa, In clinchetele lui am adormit. . . . . . . . . . . . . . . . . . E Anul Nou. Stiam noi ce maine fi-va Si ce-o sa mai aduca anul nou? Un zurgalau stingher din nou porni-va Prin sate durerosul lui ecou? Voi, oameni ai pamantului, uitarea S-a asternut pe sange, scrum si fier? N-ati cunoscut ce-nseamna asteptarea Si ce inseamna-un zurgalau stingher? - Am cunoscut cu toti durerea ce e. Avem la masa cate-un scaun gol. Sa n-aiba somn si-n tihna sa nu steie Ei, alchimistii noului parjol! Nicicand noi nu vom ingrasa ogoare Asa cum ei ne vad in visul lor, Prin balarii de foc, nimicitoare, Sub palarii de foc, nimicitor. Sculati, voi, boieri mari, s-arata zorii, Voci tragice pe vanturi se aprind. Treziti-va, va vin colindatorii, Acuzatorii, asprul lor colind. |