Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Cultura generala
Stiati ca o albina cu incarcatura poate zbura cu 20 - 30 km pe ora, iar fara incarcatura poate zbura cu 60 de km pe ora.
› vrei mai multBancul zilei
Un om merge insetat prin desert. merge el ce merge shi da de un stand cu cravate de vanzare. vanzatorul il intreaba pe om:
-Nu doriti o cravata, domnule? Uitati-va ce frumoase sunt!
-Dom\'le, mie imi trebuie apa, APA! spune omul
Mai merge omul nostru prin desert si vede alt dtand cu cravate. Vanzatorul ii spune:
-Poftiti la cravate, domnu\'! Luati cravata!
-Domnule, mie imi trebuie apa, nu cravata; IMI TREBUIE APA!
Mai merge omul nostru prin desert si da de un bar. Cand era in culmea fericirii, vede pe usa barului un anunt: \"IN ACEST BAR ESTE PERMIS ACCESUL NUMAI CU CRAVATA\
Shop Clopotel.ro
39.9 RON
| Versiune pentru imprimare |
Versuri de dimineataPoate e numai vantul,Poate sunt numai apele, Vanatul vant printre munti, Apele grele vuind Pe prunduri, sub stele. Sora mea, dormi, Nu mai umbla prin odai, Nu mai atinge perdeaua Facand-o sa tremure, Nu-mi ameti si mai mult Amintirile. Sora mea doarme. Aud Rasuf larea usoara. Si totusi Umbla cineva prin odai, Nevazut imi sopteste intruna Soapte ce nu le-nteleg, Atinge perdeaua subtire Facand-o sa tremure Si-mi ameteste mai mult Amintirile. Iat-o, patrunde prin zid, Iat-o cu zambetul fraged Ce fetele numai, nu mortii Il stiu. — Prietena, bine-ai venit! Lasa-ma-asa sa te chem. Eu am crescut. Mi se pare Ca suntem de-o varsta acum. Ce dor mi-i de palmele calde Cu care-mi spalai chicotind Obrazul manjit cu cirese. Ce dor mi-i de cantecul tau Inaltat intre tur me si brazi, Pe care tacand l-ascultam Cu ochii tintiti catre zare! Canti? Poti canta? Iarasi canti… Credeam ca din pieptul varat Intre o pusca nemteasca — si-o mama, Credeam ca din sanul muscat De arsura cartusului, Credeam ca din buzele stranse, Subtiri, peste dintii cruntati, Cantecul nu se mai poate Sa lunece-n valuri vrajite. Totusi, din nou te aud Cantand despre flori scuturate, Cantand despre flori rasarite. Despre dragostea nelinistita Ce atunci ma facea sa-ncretesc Nasul meu carn, de mirare. Ma mangaie iar ca atunci Cand zeama ciresei pe fata Cu palma ta calda-mi stergeai. Ma mustra c-adesea imi pierd Clipele cele mai bune In sterpe taifasuri cu ganduri Ce n-au cautare in lume Ramai si mai canta… ramai… Poate e numai vantul, Poate sunt numai apele, Vanatul vant printre munti, Apele grave vuind Pe prunduri, sub stele… Dar ce zuruit infundat, Ce vuiet sporeste sub ceruri? Zboara peretii in laturi, Afara lumina e galbena, Ma af lu pe campul deschis, Pe campul deschis si-ngrozit. Iata, un foc luminos De sfere incinse pe bolta; Iata, lasandu-se greu, Nouri rotunzi dau navala; Iata, padurile fumega, Flacari tresar pe paduri; Iata, orasele-n jur Incandescente scot scrasnete; Rauri ca serpii se zbat, Si-n aburi la cer se ridica! Iata, picioare desculte Insangerate-n ciulini, Iata-le — alearga, alearga! Oameni buni, incotro? Degetul meu imi atinge Inima — sange tasneste, Oamenii, mii, isi ating Inima — sange tasneste, Sange din trupuri se-aduna Din glii, din paduri si din rauri, Sange tasneste din inimi, Sa stinga imensul incendiu. Sfere de foc se incheaga, Se r up si se surpa-nvalite In forta cea mare, in sangele Celor ce vor sa traiasca. Zarile dure se-nchid — Iata,-s pereti de odaie, Iata, la geam, spalaciti, Zorii desteapta cocosii. Doamne, ce noapte s-a scurs! Cat de frumoasa e ziua Si viata lucida de zi! Prieteni, va scriu o scrisoare, Cred c-am avut un vis rau, Se facea c-a venit, stravezie, O fata ce nu se mai afla, Se facea ca am stins un incendiu Noi cei ce aici ne iubim. Prieteni, sunt vise haotice Care se-ncheaga atunci Cand ziua gandirea colinda Spre mari bucurii si primejdii Si cand dureroase aduceri aminte Ne tulbura. Dar daca va fi un razboi Si noi nu vom face destul Sa nu fie, Si daca cu totii speram: — Vom trai mai departe — Ce nopti vom avea noi apoi, Ce vorbe-am putea sa mai spunem Umbrelor scumpe si ingrozitoare Si multe, mai multe atunci? Traim bucurii si mahniri, Nopti zbuciumate ori calme, Zile voioase ori triste (Albe si negre cocoare), Fluviul vietii se scurge Incet, incarcat si deplin. Dar vinele noastre palpita De-o seva pe care nicicand Stramosii in ei n-au simtit-o. a…i Atunci vom trai bucurii Inalte si neotravite De-averi, ori de prejudecati — Bucuriile muncii. Intimele noastre dureri, La fel de vibrante-atunci, fi-vor Datatoare de viata, de patos, Si nu de caderi. Caci nu din durere si farmec Incheaga natura viata? Si peste acestea, atunci, Un gand va pluti ca o f lacara. Dragostea nestanjenita Intre tot ce e om. E mult prea frumos viitorul Ca noi sa lasam sa se puna Vapaile unui dezastr u Intre noi si-ntre el. Nu vom lasa visele sfinte Sa se topeasca in para, Nu vom lasa din morminte Mortii scumpi sa tasneasca afara! Chiar daca-n suflet avem Inca pacate destule, Chiar de ne musca dureri Inca, cu guri nesatule, Pentr u ce-i viu in noi toti, Pentru ucisii, ucisele, Oameni, paziti de orori Viata si visele! |