Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Cultura generala
Abacul a fost inventat in jurul anului 190 AD (Anno Domini) si apare mentionat pentru prima data in timpul dinastiei Han din China, desi au mai existat si inainte de acesta alte dispozitive de calcul. "Abacus" deriva din grecescul "abax" care inseamna "tabla acoperita cu nisip", care se refera la primele dispozitive de calcul folosite de babilonieni.
› vrei mai multBancul zilei
stiti voi care culmea durerii?sa dati cu pumnu-n burta pana ce te va durea pumnu :)))))))
› vrei mai multShop Clopotel.ro
4.99 RON
| Versiune pentru imprimare |
Trei, doamne si toti trei !Avea si dansul trei feciori,Si i-au plecat toti trei deodata La tabara, sarmanul tata! Ce griji pe dansul, ce fiori, Cand se gandea ca-i greu razboiul, N-ai timp sa simti ca mori. Si luni trecut-au dupa luni - Si-a fost de veste lumea plina, Ca steagul turcului se-nchina; Si mandrii codrului pauni, Romanii-au ispravit razboiul, Ca s-au batut nebuni. Scria-n gazeta ca s-a dat Porunca sa se-ntoarca-n tara Toti cei plecati de asta-vara - Si rand pe rand veneau in sat Si ieri si astazi cate unul Din cei care-au plecat. Si-ai lui intarziau! Plangand De drag ca are sa-i revada, Sta ziua-n prag, iesea pe strada Cu ochii zarea masurand, Si nu veneau! Si dintr-o vreme Gemea, batut d-un gand. Nadejdea calda-n el slabea, Pe cat crestea de rece gandul. El a-ntrebat pe toti d-a randul, Dar nimeni stire nu-i stia. El pleaca-n urma la cazarma Sa afle ce dorea. Caprarul vechi ii iese-n prag. - \"Ce-mi face Radu?i el intreaba, De Radu-i este mai cu graba, Ca Radu-i este cel mai drag. - \"E mort! El a cazut la Plevna In cel dintai sirag! O, bietul om! De mult simtea Ca Radu-i dus de pe-asta lume, Dar astazi, cand stia anume, El sta nauc si nu credea. Sa-i moara Radu! Acest lucru El nu-l intelegea. Blastem pe tine, brat dusman! - \"Dar George-al nostru cum o duce? - \"Sub glie, taica, si sub cruce, Lovit in piept d-un iatagan! - \"Dar bietul Mircea?i - \"Mort si Mircea Prin vai pe la Smardan. El n-a mai zis nici un cuvant; Cu fruntea-n piept, ca o statuie, Ca un Cristos batut in cuie, Tinea privirile-n pamant, Parea ca vede dinainte-i Trei morti intr-un mormant. Cu pasul slab, cu ochii beti El a plecat, gemand p-afara, Si-mpleticindu-se pe scara, Chema pe nume pe baieti, Si se proptea de slab, sarmanul, Cu mana de pareti. Nu se simtea de-i mort ori treaz, N-avea puteri sa se simteasca; El trebuia sa s-odihneasca - Pe-o piatra-n drum sub un zaplaz S-a pus, inmormantand in palme-i Slabitul sau obraz. Si-a stat asa, pierdut si dus. Era-n amiazi si-n miez de vara Si soarele-a scazut spre seara, Si-n urma soarele-a apus, Iar bietul om sta tot acolo Ca mort, precum s-a pus. Treceau barbati, treceau femei, Si uruiau trasuri pe strada, Soldati treceau facand parada, - Si-atunci, destept, privi la ei Si-si duse pumnii strans pe tample: \"Trei, Doamne, si toti trei! |