Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Cultura generala
Conform unei legende din secolul 19, Adevarul si Minciuna se intalnesc intr-o zi. Minciuna ii spune Adevarului: ''Astazi este o zi minunata!'', Adevarul se uita pe cer si constata ca ziua chiar era minunata. Ei petrec ceva timp impreuna, ca mai apoi sa ajunga la o fantana. Minciuna ii spune adevarului: ''Apa este foarte buna, hai sa facem o baie impreuna''. Adevarul, din nou suspect, verifica apa si descopera intradevar ca aceasta este foarte buna. Se dezbraca amandoi si incep sa faca baie. Deodata, Minciuna iese afara din apa, se imbraca cu hainele Adevarului si fuge. Furios, Adevarul iese afara din fantana si merge sa caute Minciuna pentru a-si recupera hainele. Oamenii, vazand Adevarul gol-golut, isi muta privirea cu ura si dispret. Dupa un timp, bietul Adevar se intoarce in fantana si dispare pe vecie, ascunzandu-si rusinea. De atunci, Minciuna face incojurul lumii, imbracat ca Adevarul, satisfacand nevoia societatii, pentru ca, oamenii, in orice caz, nu doresc sa vada Adevarul gol-golut.
› vrei mai multBancul zilei
-Care este culmea geloziei?
-Sa fii gelos pe soare ca-ti arde nevasta.
Shop Clopotel.ro
| Versiune pentru imprimare |
Rapsodii de toamnaIA trecut intai o boare Pe deasupra viilor, Si-a furat de prin ponoare Puful papadiilor. Cu acorduri lungi de lira I-au raspuns fanetele. Toate florile soptira, Intorcandu-si fetele. Un salcam privi spre munte Mandru ca o flamura. Solzii frunzelor marunte S-au zburlit pe-o ramura. Mai tarziu, o cotofana Fara ocupatie A adus o veste-n goana Si-a facut senzatie: Cica-n munte, la povarna, Plopii si rasurile Spun ca vine-un vant de iarna Rascolind padurile. Si-auzind din departare Vocea lui tiranica, Toti ciulinii pe carare Fug cuprinsi de panica... Zvonul prin livezi coboara. Colo jos, pe mlastina. S-a-ntalnit un pui de cioara C-un batlan de bastina Si din treacat ii arunca Alta veste stranie, C-au pornit-o peste lunca Frunzele-n bejanie! II Intr-o clipa, alarmate, Ies din santuri vrabiile. Papura pe lac se zbate Leganandu-si sabiile. Un lastun, in frac, apare Sus pe-un varf de trestie Ca sa tie-o cuvantare In aceasta chestie. Dar broscoii din rastoaca Il insulta-n pauze Si din papura-l provoaca Cu prelungi aplauze. Lisitele-ncep sa strige Ca de mama focului. Cocostarci, pe catalige, Vin la fata locului. Un tantar, nervos si foarte Slab de constitutie, In zadar vrea sa ia parte Si el la discutie. Cand deodata un erete, Politai din nastere, Peste balta si boschete Vine-n recunoastere Cu porunca de la centru Contra vinovatului, Ca sa-l aresteze pentru Siguranta statului... De emotie, in surdina, Sub un snop de bozie, O pastaie de sulcina A facut explozie. III Florile-n gradini s-agita. Peste straturi, dalia, Ca o doamna din elita Isi indreapta talia. Trei petunii subtirele, Farmec dand regretelor, Stau de vorba intre ele: \"Ce ne facem, fetelor?...\" Floarea-soarelui, batrana, De pe-acum se sperie C-au sa-i cada in tarana Dintii, de mizerie. Si cu galbena ei zdreanta Sta-n lumina matura, Ca un talger de balanta Aplecat pe-o latura... Intre gaze, fara frica Se re-ncep idilele. Doar o gargarita mica, Blestemandu-si zilele, Necajita cere sfatul Unei molii tinere, Ca i-a disparut barbatul In costum de ginere. Imprejur ii canta-n saga Greierii din flaute. \"Uf, ce lume, soro draga!\" Unde sa-l mai caute? L-a gasit sub trei graunte Mort de inanitie. Si-acum pleaca sa anunte Cazul la politie. IV Buruienile-ngrozite De-asa vremi protivnice Se vorbira pe soptite Sa se faca schivnice. Si cum stie-o rugaciune Doamna masalarita, Tot soborul ii propune S-o aleaga starita. Numai colo sus, prin vie, Rumenele lobode Vor de-acuma-n vaduvie Sa traiasca slobode. Vezi! de-aceea matraguna A-nvatat un brusture Sa le spuie-n fata una Care sa le usture!... Jos, pe-un varf de campanula Pururea-n vibratie, Si-a oprit o libelula Zborul plin de gratie. Mic, cu solzi ca de balaur, Trupu-i fin se clatina, Giuvaer de smalt si aur Cu sclipiri de platina. V Dar deodata, pe coline Scade animatia... De mirare parca-si tine Vantul respiratia. Zboara vesti contradictorii, Se-ntretaie stirile... Ce e?... Ce e?... Spre podgorii Toti intorc privirile. Iat-o!... Sus in deal, la strunga, Asternand pamantului Haina ei cu trena lunga De culoarea vantului, S-a ivit pe culme Toamna, Zana melopeelor, Spaima florilor si Doamna Cucurbitaceelor... Lung isi flutura spre vale, Ca-ntr-un nimb de glorie, Peste solduri triumfale Haina iluzorie. Apoi pleaca mai departe Pustiind cararile, Cu alai de frunze moarte Sa colinde zarile. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Gaze, flori intarziate! Muza mea satirica V-a-nchinat de drag la toate Cate-o strofa lirica. Dar cand stiu c-o sa va-nghete Iarna mizerabila, Ma cuprinde o tristete Iremediabila... |