Horoscopul zilei

Berbec
(21 Martie - 20 Aprilie)


Azi vei participa la o intalnire foarte importanta, alaturi de cateva persoane foarte importante. Daca stai bine cu banutii, ar fi o idee buna sa iti achizitionezi o tinuta noua pentru ca in astfel de circumstante, prima impresie chiar conteaza!

› vrei zodia ta

Bancul zilei

Lucrand la o cladire, un muncitor constructor a cazut de la etajul 15 si a murit. A ajuns la portile Raiului, unde a fost intampinat de Sf. Petru, care i-a spus:
- Imi pare rau, fiule, dar trebuie sa mergi in iad.
Munictorul s-a supus - doar nu avea de ales - si a pornit inspre iad. Cand a ajuns acolo, diavolul i-a aruncat o privire si i-a spus:
- Ah, Un nou sclav! Te vom arde si te vom arunca in gropile mistuitoare.
Muncitorul i-as raspuns:
- Peretele acela ar avea nevoie de putina reparatie. L-as putea peteci mai intai si dupa aceea ma puteti arunca in groapa.
S-a pus el asadar pe treaba si a reparat peretele. Satana l-a intrebat intrigat:
- Si ce altceva mai poti face?
Muncitorul constructor s-a pus din nou pe treaba si a adus multe imbunatatiri. De fapt, cand a terminat ce avea de facut, iadul era un paradis. Era dotat cu aer conditionat, piscine, balcoane, tot ce-ti puteai dori. Dupa cateva zile, Satana a primit un telefon de la Dumnezeu:
- Cred ca s-a produs o incurcatura. Muncitorul acela trebuia sa vina in Rai.
- S-o crezi tu, i-a raspuns diavolul. Ne-a construit multe lucruri utile. Il pastram.
- Serios? Atunci ne vedem la tribunal. Te dam in judecata pentru sufletul acestui om si pentru despagubiri.
Satana a ras cu pofta si i-a spus:
- Ei nu mai spune! Si de unde o sa faci rost de un avocat?

› vrei mai mult

Cultura generala

Un om isi petrece in medie trei ani din viata stand la toaleta.

› vrei mai mult
Versiune pentru imprimare

Psamul de taina

O, tu aceea de-altadata, ce te-ai pierdut din drumul lumii!
Care mi-ai pus pe suflet fruntea si-ai luat intr-insul locul mumii,
Femeie raspandita-n mine ca o mireasma-ntr-o padure,
Scrisa-n visare ca o slova, infipta-n trunchiul meu: sacure,
Tu ce mi-ai prins de cantec viata cu brate stranse de grumaji
Si m-ai oprit ca sa mi-o caut la tine-n palme si-n obraji
Pe care te-am purtat bratara la mana casnica-a gandirii.
Cu care-am nazuit alaturi sa leagan pruncul omenirii.
Pur trandafir, batut in cuie de diamant, pe crucea mea
Si care-n fiece miscare pierzi cu-o petala cate-o stea.
Pamant figaduit de ceruri cu turme, umbra si bucate.

Tu care mi-ai schimbat cararea si mi-ai facut-o val de mare,
De-mi duce bolta-nsingurata dintr-o valtoare-ntr-o valtoare,
Si tarmii-mi cresc in jur cat noaptea, pe cat talazul mi se-ntinde
Si ai lasat sa rataceasca undele mele suferinde;
Unde ti-s mainile sa-ntoarca in aer caile luminii?
Unde sunt degetele tale sa-mi caute-n cununa spinii?
Si soldul tau culcat in iarba, pe care plantele-l cuprind
Si-asculta-n sanul tau suspinul iubirii, cucerit murind?

Tu ce nfiori pe sesuri plopii cand treci din crestet la picioare,
Si prinzi de tot ce te-ntalneste o plasa calda de racoare.
Tu ce scrutezf, scotandu-ti sanii pe jumatate din vestminte
Ca sa-i sarute focul gurii, cuprinsi de maini cu luare-aminte,
Pustia vremii, strabatuta de soimi de scrum si de nisip,
Carora vantul le-mprumuta o-nfatisare fara chip;

Tu te-ai pierdut din drumul lumii ca o sageata fara tinta,
Si frumuseatea ta facuta pare-a fi fost ca sa ma minta.
Dar fiindca n-ai putut rapune destinul ce-ti pandi faptura
Si n-ai stiut a-i scoate-n cale si-a-l pravaIi de moarte, ura;
Ridica-ti din pamant urechea, in ora noptii, cand te chem,
Ca sa auzi, o! neuitata, neiertatorul meu blestem.