Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Cultura generala
Imperiul Roman de Rasarit sau Imperiul Bizantin apare in documente cu numele de Roma, iar locuitorii lui sunt numiti romani. Mai tarziu, capitala Imperiului Bizantin a fost mutata la Constantinopol.
› vrei mai multBancul zilei
Intrebare la Radio Erevan:
- Am inventat o arma foarte puternica, o super-arma care pune totul in umbra in domeniul armamentului. Pe linga asta, principiul e foarte simplu. Am toate componentele si nu mai am nevoie decit de niste ventile de bicicleta. Ati putea dv. sa imi procurati aceste piese?
- Din pacate nu. Si ce putem noi face cu o astfel de arma pentru productia careia avem nevoie de astfel de piese greu de gasit?
Shop Clopotel.ro
139.99 RON
| Versiune pentru imprimare |
Psalmul de tainaO, tu aceea de-altadata, ce te-ai pierdut din drumul lumii!Care mi-ai pus pe suflet fruntea si-ai luat intr-insul locul mumii, Femeie raspandita-n mine ca o mireasma-ntr-o padure, Scrisa-n visare ca o slova, infipta-n trunchiul meu: sacure, Tu ce mi-ai prins de cantec viata cu brate stranse de grumaji Si m-ai oprit ca sa mi-o caut la tine-n palme si-n obraji Pe care te-am purtat bratara la mana casnica-a gandirii. Cu care-am nazuit alaturi sa leagan pruncul omenirii. Pur trandafir, batut in cuie de diamant, pe crucea mea Si care-n fiece miscare pierzi cu-o petala cate-o stea. Pamant figaduit de ceruri cu turme, umbra si bucate. Tu care mi-ai schimbat cararea si mi-ai facut-o val de mare, De-mi duce bolta-nsingurata dintr-o valtoare-ntr-o valtoare, Si tarmii-mi cresc in jur cat noaptea, pe cat talazul mi se-ntinde Si ai lasat sa rataceasca undele mele suferinte; Unde ti mainile sa-ntoarca in aer caile luminii? Unde sunt degetele tale sa-mi caute-n cununa spinii? Si soldul tau culcat in iarba, pe care plantele-l cuprind Si-asculta-n sanul tau suspinul iubirii, cucerit murind? Tu ce nfiori pe sesuri plopii cand treci din crestet la picioare, Si prinzi de tot ce te-ntalneste o plasa calda de racoare. Tu ce scrutezi, scotandu-ti sanii pe jumatate din vestminte Ca sa-i sarute focul gurii, cuprinsi de maini cu luare-aminte, Pustia vremii, strabatuta de soimi de scrum si de nisip, Carora vantul le-mprumuta o-nfatisare fara chip; Tu te-ai pierdut din drumul lumii ca o sageata fara tinta, Si frumuseatea ta facuta pare-a fi fost ca sa ma minta. Dar fiindca n-ai putut rapune destinul ce-ti pandi faptura Si n-ai stiut a-i scoate-n cale si-a-l pravali de moarte, ura; Ridica-ti din pamant urechea, in ora noptii, cand te chem, Ca sa auzi, o! neuitata, neiertatorul meu blestem. |