Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Cultura generala
Syrphida este o insecta benefica plantelor. Poate fi recunoscuta prin faptul ca pluteste deasupra plantelor in cautarea de polen si nectar. Pe langa faptul ca sunt polenizatoare, aceste insecte se hranesc cu larve ale insectelor daunatoare si cu afide.
› vrei mai multBancul zilei
un oltean si un strain in compartimentul unui tren. Olteanului i se facuse foame si scoase un castravete.
_ Ce e asta bade? intreaba srainul. La care olteanul raspunde:
_ Castravete este!
_ A, la noi casravetii sunt de 3 ori mai mari!
Peste un timp olteanul scoate o rosie la care strainul il intreaba:
_ Bade asta ce e?
_ Rosie!
_ A, la mine in tara rosia e de 5 ori mai mare!
Dupa iar un timp olteanul scoate un pepene.
_ Ia mai zi bade asta ce mai e?
La care olteanul enervat raspunde:
_ Mazare, ma, mazare! :))
Shop Clopotel.ro
| Versiune pentru imprimare |
Psalm de tainaO, tu aceea de-altadata, ce te-ai pierdut din drumul lumii!Care mi-ai pus pe suflet fruntea si-ai luat intr-insul locul mumii, Femeie raspandita-n mine ca o mireasma-ntr-o padure, Scrisa-n visare ca o slova, infipta-n trunchiul meu: sacure, Tu ce mi-ai prins de cantec viata cu brate stranse de grumaji Si m-ai oprit ca sa mi-o caut la tine-n palme si-n obraji Pe care te-am purtat bratara la mana casnica-a gandirii. Cu care-am nazuit alaturi sa leagan pruncul omenirii. Pur trandafir, batut in cuie de diamant, pe crucea mea Si care-n fiece miscare pierzi cu-o petala cate-o stea. Pamant figaduit de ceruri cu turme, umbra si bucate. Tu care mi-ai schimbat cararea si mi-ai facut-o val de mare, De-mi duce bolta-nsingurata dintr-o valtoare-ntr-o valtoare, Si tarmii-mi cresc in jur cat noaptea, pe cat talazul mi se-ntinde Si ai lasat sa rataceasca undele mele suferinte; Unde ti mainile sa-ntoarca in aer caile luminii? Unde sunt degetele tale sa-mi caute-n cununa spinii? Si soldul tau culcat in iarba, pe care plantele-l cuprind Si-asculta-n sanul tau suspinul iubirii, cucerit murind? Tu ce nfiori pe sesuri plopii cand treci din crestet la picioare, Si prinzi de tot ce te-ntalneste o plasa calda de racoare. Tu ce scrutezi, scotandu-ti sanii pe jumatate din vestminte Ca sa-i sarute focul gurii, cuprinsi de maini cu luare-aminte, Pustia vremii, strabatuta de soimi de scrum si de nisip, Carora vantul le-mprumuta o-nfatisare fara chip; Tu te-ai pierdut din drumul lumii ca o sageata fara tinta, Si frumuseatea ta facuta pare-a fi fost ca sa ma minta. Dar fiindca n-ai putut rapune destinul ce-ti pandi faptura Si n-ai stiut a-i scoate-n cale si-a-l pravali de moarte, ura; Ridica-ti din pamant urechea, in ora noptii, cand te chem, Ca sa auzi, o! neuitata, neiertatorul meu blestem. |