Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Cultura generala
Pana la varsta de 5 ani varanii uriasi din Komodo sunt mici ca niste soparle si traiesc in copaci pentru a fi feriti de pradatori.
› vrei mai multBancul zilei
Doi americani au venit in Romania ca sa invete limba romana.
Ce auzeau pe strada repetau si ei.
Plimbamdu-se de colo colo ei vazura doi betivi care strigau:'noi doi amandoi, noi doi amdoi'.
Americanii au bagat la cap vcorbele betivilor.
Mai tarziu ei vad doi gimnasti care spuneu: '1, 2, zdub de gard, 1, 2, zdub de gard'
Americanii au bagat la cap si vorbele alea.
Mai tarziu ei vedeau o baba care canta: ' un curcan mic si gras, un curcan mic si gras'.
Americanii au memorat si vorbele astea.
Mai tarziu, ei au zarit niste copii care strigau: 'Uraaa, am luat vacanta'
Americanii au memort si vorbele astea.
Mai tarziu, ei zaresc un om mort sub autobuz.Vine politistul soi ii intreba
-Cine a omorat acest om?
americanii:
-Noi doi amandoi, noi doi amandoi!
-Cum l-ati omorat?
-1, 2, zdub de gard, 1, 2, zdub de gard!
-Ba voi cine credeti ca sunt eu?
-Un curcan mic si gras, un curcan mic si gras!
-Gata, va dau 4 ani de arest!
-Uraaa! Am luat vacanta!!
Shop Clopotel.ro
| Versiune pentru imprimare |
Psalm de tainaO, tu aceea de-altadata, ce te-ai pierdut din drumul lumii!Care mi-ai pus pe suflet fruntea si-ai luat intr-insul locul mumii, Femeie raspandita-n mine ca o mireasma-ntr-o padure, Scrisa-n visare ca o slova, infipta-n trunchiul meu: sacure, Tu ce mi-ai prins de cantec viata cu brate stranse de grumaji Si m-ai oprit ca sa mi-o caut la tine-n palme si-n obraji Pe care te-am purtat bratara la mana casnica-a gandirii. Cu care-am nazuit alaturi sa leagan pruncul omenirii. Pur trandafir, batut in cuie de diamant, pe crucea mea Si care-n fiece miscare pierzi cu-o petala cate-o stea. Pamant figaduit de ceruri cu turme, umbra si bucate. Tu care mi-ai schimbat cararea si mi-ai facut-o val de mare, De-mi duce bolta-nsingurata dintr-o valtoare-ntr-o valtoare, Si tarmii-mi cresc in jur cat noaptea, pe cat talazul mi se-ntinde Si ai lasat sa rataceasca undele mele suferinte; Unde ti mainile sa-ntoarca in aer caile luminii? Unde sunt degetele tale sa-mi caute-n cununa spinii? Si soldul tau culcat in iarba, pe care plantele-l cuprind Si-asculta-n sanul tau suspinul iubirii, cucerit murind? Tu ce nfiori pe sesuri plopii cand treci din crestet la picioare, Si prinzi de tot ce te-ntalneste o plasa calda de racoare. Tu ce scrutezi, scotandu-ti sanii pe jumatate din vestminte Ca sa-i sarute focul gurii, cuprinsi de maini cu luare-aminte, Pustia vremii, strabatuta de soimi de scrum si de nisip, Carora vantul le-mprumuta o-nfatisare fara chip; Tu te-ai pierdut din drumul lumii ca o sageata fara tinta, Si frumuseatea ta facuta pare-a fi fost ca sa ma minta. Dar fiindca n-ai putut rapune destinul ce-ti pandi faptura Si n-ai stiut a-i scoate-n cale si-a-l pravali de moarte, ura; Ridica-ti din pamant urechea, in ora noptii, cand te chem, Ca sa auzi, o! neuitata, neiertatorul meu blestem. |