Horoscopul zilei

Rac
(22 Iunie - 22 Iulie)


Azi vei primi o mustrare din partea parintilor, iar daca te lasi condus de emotii, s-ar putea sa ratezi esentialul. Parintii nu-ti doresc raul, ei sunt doar atenti la detalii si iti doresc tot ce e mai bine pentru tine.

› vrei zodia ta

Cultura generala

Termenul de gaura neagra a fost inventat de omul de stiinta american John Wheeler in 1969 ca o descriere grafica a unei idei care are o vechime de peste 200 de ani.

› vrei mai mult

Bancul zilei

Culmea zgarceniei: Sa iti ia casa foc si sa dai la pompieri beep.

› vrei mai mult
Versiune pentru imprimare

Poemul

Prietena, sa nu mai rostim zadarnicul sunet
cu care-l chemau muritorii!
Astazi, vorbind pentru toti
el nu are chip si nu are nume - poetul!
Viata lui mult ne-a mirat,
ca un cantec cu tulbure talc,
ca un straniu eres.

In anii de demult
poetul, cuvantul strivindu-si, a indurat
napastele toate cu barbatie
si cele mai mari, cele mai crunte dureri, si le-a stins
in muntele singuratatii, ce si-a ales.
Cand la un semn
s-au surpat albastrimile cerului,
si minutarele vremii treceau
ca taisuri prin toata faptura,
in anii aceia, poetul voi sa uite de semeni si vatra.

In anii cumplitelor pacle
cand pamantenii cu sfanta lor omenie si carne
s-au destramat fara numar,
si viata - atata s-a stins
de-ar fi fost, vai, tocmai de-ajuns
ca duhul sa prinda trup pe pamant.
Poetul, cu numele sters si pierdut, s-a retras
sub pavaza muntelui,
facandu-se prieten inaltelor piscuri de piatra.

Si neajuns, neclintit, a ramas in jurul destinului
flancat de albe si negre solstitii
mare si singur.
Nu l-a ucis amarnica grija din vale, nici gandul
ca Dumnezeu rapitu-si-a singur putinta-ntruparii.
Nu l-au razbit nici tunetul din departari,
nici tenebrele.
Si nu l-a schimbat in cenusa
fulgerul care i-a fost pentr-o clipa
oaspete-n prag.
Mereu isi da siesi cuvantul
si pasul sau era legamant.

Ingaduie Prietena, sa-ti amintesc ca Poetul
muri numai mult mai tarziu.
Mult mai tarziu, ucis
de-un ghimpe muiat in azur
ca de-un spine cu foc de albina.

Muri poetul ucis sub soare de-un trandafir,
de-un ghimpe muiat
in simplu albastru, in simpla lumina.
De-atunci, in frunzare-aplecate
privighetoarele toate-amutira
uimite de cele-ntamplate.
Privighetorile ceasului, din rarele noastre gradini,
amutira-n lumina ce-apare-n zadar
si fara de semne, de-atunci.

Si nu stiu nimic pe pamant
ce-ar putea sa le-ndemne
sa cante iar.