Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Cultura generala
Daca incercati sa va retineti un stranut, puteti cauza spargerea unei vene in creier sau in ceafa si sa muriti.
› vrei mai multBancul zilei
zice nevasta lui Bula:-Bula o sa ma mai iubesti cand voi fi batrana si urata?
Bula raspunde:-De imbatranit toti imbatranim,da mai urata ca acum nu ai cum sa fi!
Shop Clopotel.ro
34.99 RON
| Versiune pentru imprimare |
Orologiul de gheataLa cumpana noptii, eu sui intr-un turn.Paingi, cucuvai intelepte se-ntrec sa-mi opreasca urcusul nocturn de staja pe stramtele trepte. Dar nu e nici buha cu strigatul ei, nici iasca cu ochiul sinistru, nici aprige pliscuri ce scuipa ulei, nici aripi sufland ca un sistru, nici spada jucandu-mi pe crestet piezis, nici limba-ntre granite oarbe sa stea impotriva acestui suis ce-ntr-una, hipnotic, ma soarbe. Treptat izbavit de pamantul greoi, desprins de lumesti simulacre, ma-atrage un cer limpezit ca un sloi cantand din vapaile sacre. Cu ce fel de grai sa rostesc pe deplin si cui - amutitul elogiu? In turn, inghetat, albastriu, cristalin, ma-asteapta un divin orgoliu. Marire acestei adanci aratari! In locul rotirii de zodii, cu inimi aici si la mari departari stau orele fixe, ca rodii. Uitate sunt, deci, izgonite de timp aversa de stele-n inalturi, si nasterea florii superbe din ghimp, si goana dorintei in salturi. De-acolo de sus, de pe inaltul prag privesc fascinat inafara. Ce sfera perfecta! Pamantul cel mic cu multele sale invelisuri e una: nimic nu se naste, nimic nu moare in lut si-n frunzisuri. Vai mie, credeam ca farima e-n mers! Iertare, ah! somnuri eterne, minuni impietrite cu licarul sters de-o iarna ce nu se mai cerne. Ca roiuri de ornice prinse-n inghet ce-mi mangaie ochii si parul, descopar in lucruri tiparul maret, modelul dintai, Adevarul. Nicicand n-am crezut ca-o sa poata-ncapea padurea-ntr-o singura ghinda, noianul de stele-ntr-o singura stea, oceanu-ntr-un ciob de oglinda. Aceasta e fata traind dedesubt a lumii, obrazul de taina: integru, statornic, in veci necorupt, mereu despuiat de-orice haina. O, vesnic as vrea sa intarzii aici, pe treapta suprema la care fiinta nu scade ca umbrele, nici prezenta nu trece-n miscare. Mereu sa ma-mbete, cuprins la mijloc, sederea a toate-ntru sine. Dar vai! rasuflarea mea, ca un foc, topeste zapada sub mine. O limba porneste sa miste, si bat cleios adormitele ore, si prind sa rasara-ntr-un spatiu curbat de spaime stravechi aurore; privelisti limpide se-mpaienjenesc, departe o luna apune, cad codrii cu-un tipat prelung, omenesc si marea incepe sa sune. O, nu-mi este dat ca in marele ger sa dainui! Vai, nu mi se cade aici, unde toate - salvate - sunt cer, aici, in opritele cascade, sa-ntarzii prea mult: nu sunt vrednic sa port in ochi fericita vedere a viului care-mi apare ca mort, a tot ce dureaza-n cadere... De-aceea ma-ntorc intristat si cobor. Paingi, cucuvai intelepte ma cheama-ndarat, ma ajuta sa zbor in jos, pe spirale, pe trepte. Dar eu inca sovai: ma tem sa ma scald in ore ce iarasi ma-nhata. Eu plang, si ma zbucium in trupul meu cald. In turn, orologiul ingheata. |