Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Cultura generala
Pestele gaina (Zeus faber) - cunoscut si sub numele de dulgherul, traieste pe coastele Marii Negre. Numele sau popular ii vine de la forma radiilor inotatoarelor, alungite de forma penelor de gaina. Sursa: Enciclopedia de Biologie - Editura All
› vrei mai multBancul zilei
un porc se uita la o priza. dupa vreo cateva minute spune: mama ce nasol pe asta l-au zidit!
› vrei mai multShop Clopotel.ro
71.2 RON
| Versiune pentru imprimare |
Omul cu compasulAm zgariat aseara pe nisipformula unei alte ordini, care contine-al lucrurilor tainic chip, cel fara de ruina si miscare. Aici, acest inel in care-ncerc sa prind rotirea stelelor in spatiu: medalie de foc si magic Cerc, lui insusi hrana cruda si nesatiu. Iar dincolo, ca simbol intelept, un cort de raze cu foita clara: Triunghiul catre care ma indrept la dangatele bronzului de seara. Nimic nu socoteam a fi strain de-aceste prea statornice tipare nici amfora corolelor de crin, nici fulgerul cristalelor amare. Mereu, ca instrumentul de suflat, cu cantec se vor umple, caci faptura isi pipaie conturul terminat abia adeverindu-le masura. Asa credeam. Sub stelele tarzii, culcandu-ma, strangeam pe langa mine compasul, inginer de armonii Si cocostarc al zborurilor line. Ah! cate veacuri scapata-ntr-un ceas cand somnul dulce-i frate cu minciuna? Din formele de-aseara n-a ramas intreaga si curata vai! nici una. Cu ce calduri de iad si negre ploi venira astazi zorile pe lume ? Enorme balarii cu frunze moi fosnesc pe tarm, ca marile in spume. Tulpini diforme, zgarciuri pe nisip ranira idealul receptacol si ruinara transparentul chip caruia eu i-am fost umil oracol. O, mare-n spasmuri, cu zvacniri adanci, de ce-ai intors genunile fertile ? In loc sa cante sarea, sus pe stanci aud foind insecte si reptile. Piezis e mersul astrelor pe grind, iar datina stihiilor surpau, de cand un soarece muri umbland cu stirvu-i putred cercul fara pata. Cu scrum si rumegus de furnicar va veti hrani, voi - frunze libertine, ce-ati dat uitarii-aulicul tipar si aria nervurilor divine! Iar voua, zburatoare-n stol si palc, stiuta vi-i de-a pururea dar sparu bataia aripilor, grea de tilc, prin care orice zbor devine arta! Vai! steaua asta merge spre amurg... Cristalele s-au spart si sangereaza. Si mii de ape lincede se scurg manjind coroana fluviilor, treaza. Ci-n mijlocul declinului lumesc eu stau si-astept, cu sfiiciune, ceasul, cand putrezi-vor florile ce cresc ca broaste care-mi tulbura compasul. Atunci, lovind cu varful in nisip, aceleasi semne vor luci in soare, pastrand in forma lor eternul chip al lucrurilor lumii trecatoare. |