Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Cultura generala
Membrii familiei regale britanice trebuie sa accepte absolut toate darurile. Etica ii obliga pe membrii familiei regale sa accepte orice daruri primesc. Soarta darurilor este decisa de Regina deoarece toate darurile apartin Monarhiei.
› vrei mai multBancul zilei
Teroare mare la spitalul de nebuni. In fiecare zi, nebunii evadau. In prima zi la spital erau garduri de doi metri inaltime. Vin nebunii dimineata, pun scari pe garduri si evadeaza. Cu greu ii aduc gardienii inapoi. Seara monteaza garduri de trei metri inaltime.
A doua zi dimineata, nebunii ies in curte si ata la gard, scarile pe el si tuleo. Ii aduc din nou gardienii. Disperat, directorul spitalului de nebuni, nu stie ce sa mai faca. Se hotaraste sa puna garduri mici, de un metru, ce-o fi o fi. Dimineata, nebunii iau scarile, se duc la gard si se blocheaza. Stau astia, se scarpina in cap, se gindesc, nimic, nici o idee. Vine directorul si ii intreaba:
- De ce nu ati evadat si acum?
- Pai nu prea stim sa punem scarile pe gard.
Shop Clopotel.ro
| Versiune pentru imprimare |
O scrisoare de la Muselim-SeloMaicuta draga, cartea meaGaseasca-mi-te-n pace! Pe-aici e vant si vreme grea, Si-Anton al Anei zace De patru luni, si-i slab si tras, Sa-l vezi, ca-ti vine plansul, Ca numai oasele-au ramas Si sufletul dintr-insul. Apoi, sa stii c-a fost razboi Si moarte-aici, nu saga; Cadeau pe dealuri, dintre noi, Ca frunza, mama draga. Si-acolo-n deal, cum fulgera, Un plumb simtii ca vine, Si n-avu loc, cat larg era, Decat in piept la mine. Mi-e bine-acum, si-asa socot Ca nu va trece luna Si-oi fi scapat de-aici de tot, Dar vezi, te rog, de una: Sa nu mai faci cum ai facut, S-aduni la tine satul, De vesela ca ti-ai vazut Acasa iar baiatul! Sa vezi pe-aici si ciungi, si-ologi! Cristos sa-i miluiasca! Tu mergi la popa-n sat sa-l rogi O slujba sa-mi ceteasca. Puteri de nu vei fi avand De plata, vorba-i lasa Ca-i voi lucra o zi, oricand, La-ntorsul meu acasa. Pe Nutu vi-l lasasem mic, Cu crestetul cat masa - O fi acum strengar voinic Si va rastoarna casa? Facutu-i-ati si lui la fel Caciula, cum am vrut-o? Aveam o piele-n pod, de miel, Doar nu veti fi vandut-o? Nevestei mele sa-i mai spui Sa-mi cumpere o coasa, Cea veche nu stiu: este, ori nu-i Si-o fi acum si roasa De cand rugina scurma-n ea. Sa-mi vad, o, dare-ar sfantul, Cum cade iarba-n fata mea Si-mi bate-n plete vantul! Ea lupte-se cum biet o sti, C-asa ne dete soartea, Ca si noi ne-am luptat pe-aci Cu greul si cu moartea; Dar l-a ajuns si pe harap Blestemele si plansul, Ca noi i ne-am tinut de cap Si-ntraram dupa dansul. Si i-am facut, maicuta, vant, L-am scos de tot din tara, Macar stetea pe sub pamant Si nu iesea pe-afara. Si-am prins si pe-mparatul lor, Pe-Osman nebiruitul, Ca-l impuscase-ntr-un picior Si-asa i-a fost sfarsitul. Pai, ne tinea pesemne prosti, Sa-si joace hopa-tropa, Ca nu puteam sa batem osti! Dar poate taica popa V-a spus de prin gazeturi tot - El cum si-a dat juncanii? Acum i-asi cumpara, sa pot, Dar nu mai am, azi, banii. Ma doare-n piept, dar nu sa tip, Si-asa mi-e dor de-acasa, Si-as vrea sa plec, dar nu e chip, Ca Voda nu ma lasa. Dar uite, nu e nu stiu cat O luna chinuita, Si-o sa te strang de dupa gat, Maicuta mea iubita... Asa mi-a spus Ion sa-ti scriu, Iubeasca-ti-l pamantul! Si-am tot lasat, pan-a fost viu, Si-mi tin acum cuvantul. Sa te mangaie Dumnezeu, C-asa e la bataie - S-am scris aceasta carte eu, Caprarul Nicolae. |