Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Cultura generala
Inventatorul pianului este italianul Bartolomeo Cristofori.
› vrei mai multBancul zilei
-Tatiii, ce e ala ''barbat''?
-Pai...este un om puternic, care iubeste, protejeaza si are grija de familia lui!
-Supeer! Vreau sa devin barbat, ca mama!!!
Shop Clopotel.ro
49.99 RON
| Versiune pentru imprimare |
O noapte pe ruinele TargovistiiSoarele dupa dealuri mai straluceste inca,Razele-i rubinoase vestesc al lui apus, Si seara, panditoare sub fiecare stanca, Cu-ncet si-ntinde umbra cutezatoare-n sus. Muntele al sau crestet si-nalta si priveste Linul cobor ai zilei, tainicul ei sfintit, Si raza cea din ur ma pe fruntea lui izbeste, Ce mandra tine fata cu cerul cel rosit . Vantul de seara sufla si fr unza-nfioreaza, Roua seninul varsa verdeata re-nviind; Dealurile-n cununa campia-ncoroneaza Si raul p-a lui cale sopteste serpuind. P-a dealului spranceana, pe fruntea-i cea rapoasa, O cetatuie veche, lacas religios, Pastreaza suvenirea d-o noapte sangeroasa Ce mult s-asemaneaza cu sanu-mi cel noptos. Astfel intr-al meu suf let se nalt-a mea credinta, P-a patimilor rapa ca monument s-a pus Si-mi tine sovainda, clatita mea fiinta L-a vietii-mi viforoase prea linistit apus. Soarele-acum sfinteste si noaptea-nainteaza, Cu-ncetu-si carmuieste carul cel aburos; Mii de lumini in preajma-i, pe frunte-i scanteiaza, S-acuma isi intinde valul de abanos. Ochii-mi in marmurire se uita la vecie, Din stea in stea se plimba, in orice stea citesc; Sufletu-mi s-aripeaza si zboara in tarie, Se scalda in lumina eterului ceresc. D-acolo se intoarce si-n sanu-mi se asaza — Tacere, intuneric in preajma mea domnesc! Natura toata doarme, fiinta-mi privegheaza Dasupra pe ruine mor mantul stramosesc. Un rece vant se simte c-a mortii rasuflare, Pe piatra cea-nverzita suiera trecator; Ca viata se revarsa o muta-nfiorare, Pustiul se insufla d-un duh incantator. Tot este viu in preajma-mi: frunza pe zid sopteste, Iarba pe muschi intreaba: \"Aici cine m-a pus?\" Zidul ca o fantoma dasupra-mi se lateste, Ca urias la spate-mi turnul se nalta-n sus. La locul lor stau toate, ca moartea neclintite, Gata sa navaleasca; umbrele ma-nconjur, Trec si retrec, se primbla asupra-mi pironite; Pasari de noapte cobe falfaie imprejur. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Eu n-am venit, o, umbre, sa tulbur pacea noastra, Fiinta-mi ratacita alearga intre voi; Este s-a mea odihna salasluirea voastra: Eu sunt insumi o umbra impinsa de nevoi. Sunt de al vostr u sange, bratu-mi nu se ar meaza D-acea arma slavita ce voi ati manuit; Muza-mi a voastre fapte la umbra cerceteaza S-a voastra pomenire pana-mi a consfintit. Eu cant in miezul noptii a voastre biruinte, Eu pe mor mantul vostr u laure impletesc; Izbanzi, fapte viteje, razboinice dorinte Recomandez eu lumii, l-ai vostri fii vestesc. Campia imi arata slavitele razboaie Si cate biruinte pe dealuri s-au serbat; Raul in treacat spune ca cat sange siroaie In vremile trecute unda-i a purpurat. Aci imi stau de fata eroii Romaniei Din Campulung, din Arges, din Iasi, din Bucuresti, De la Traian si Negru, martiri ai vitejiei, Pana la impilarea trufiei stramosesti. Ici glasul: Radu Negru! peste Car pati rasuna; Viteazu-si pune tronul in locul stramosesc; Orice roman in preajma-i sub steagu-i se aduna Si-si apara pamantul cu brat, duh romanesc. In capul unei armii Mircea viteaz racneste, Insufla barbatia romanilor soldati; A lui Murat trufie invingator smereste, Si locul este slobod din Istr u la Carpati. Balcanul pana-n poale-i vazu pe fiii Lunii Batuti, goniti, nemernici, scapare a cata; Dunarea este martor de pretul al cununii Ce fiii Romaniei stiura a lua. D-aici vaz in Moldova toata slava romana A re-nvia sub Stefan si ai vechimii ani Iarasi a se intoarce; a vitejiei hrana Sub el imbarbateaza a-nvinge pe tirani. P-a Neamtului cetate eu vaz o eroina, Moldoveana in toate, spar tana l-al sau-dor, Certand nemer nicia la moldovean straina, Zicandu-i ca sa moara ori vie-nvingator. Aci Mihai cel Mare desteapta barbatia, Steagurile destinse slobode falfaiesc; Sub dansele el cheama pe toata Romania, Si trambita rasuna, vitejii se-nmultesc. Buzestii comandeaza, tatarilor e spaima. Hanul l-a lor picioare musca tarana jos. Calofirescul arde d-a lor viteaza faima, Si bratul lui impumna fier ul si mai vanos. De glasul cel razboinic altarul se despica, Din sanu-i vitejia e foc mistuitor. Farcas intr-insul arde, sfant crucea sa ridica: E comandir de arme, pastor razbunator. Pasa cu barba lunga spre fuga comandeaza, Fierosul Manaf pierde orice curaj barbar; Arabul beat de sange in lant acum turbeaza; E plin campul bataii de cruntul ianicear, Dunarea e mormantul taberii musulmane, Crucea in triumf zboara, Hristos e razbunat; Romanul este spaima trufiei otomane: Cel hotarat la cruce in veci a triumfat. Peste Carpati acuma vulturul roman zboara, D-aicea spre Moldova isi ia falnicul zbor: Doua capete are, cu patru ochi masoara, E-n toata Romania acum poruncitor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . O, ziduri! ramasita din slava stramoseasca! O, turn! de unde ochiul de mii de ori vazu Biruinta sa zboare p-ostirea romaneasca, In muta voastra soapta cate-mi vorbiti acu! Muschiul acesta verde ce vremea-l gramadeste, Aste ierburi salbatici ce in pustiuri cresc, La inima gemanda sunt laure ce creste, Desteapta barbatia; din ochi robii vorbesc. Vitejilor razboinici! frunza cand va suspina Si cand astupat geme vantul prin boltituri, Este al vostr u nume ce ca o unda lina Murmuie, se strecoara prin aste crapaturi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dar ce glas intrerupe asta tacere sfanta! E glasul cucuvaii ce plange al sau dor. Asta este poetul? p-al vostr u mor mant canta Acest fiu al pustiei?... O, glas prea cobitor! Ce-mi spui d-a noastra soarta? vaietul ce nu-ti tace? Ca ce fel de restriste? ca ce fel de nevoi? Corbul nu este vultur? ce nu ma lasi in pace? Plangi numai pentr u tine, nu plange pentru noi! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fatala presimtire acum ma paraseste, Dar vai! eu ca si tine sunt slab, neputincios; Glasu-mi nu-mbarbateaza, poate si el cobeste, Sau plange slava veche, si plange dureros. Ss! Clopotul s-aude! E ceasul de pe urma? Ingerul pocaintei cu ast d-arama glas Cheama la r ugaciune pe ratacita turma. Natura se desteapta, visurile ma las. Roseste rasaritul, muntele rubineaza, Inganat printre aburi dealurile verzesc; Raul adapa campul ce roua insmalteaza, Racoarea da viata si stelele albesc. Turme, cai, dobitoace la apa se coboara, Clopote bat, se scutur, cu-al diminetii zvon; La vajaitul morii undele se-nfasoara, Deschis e ochiul zilei acum pe orizon. |