Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Pesti
(19 Februarie - 20 Martie)
Dimineata va incepe excelent pentru tine si vei simti ca poti face fata oricarei provocari. Cu toate acestea, nu te grabi sa intervii in anumite activitati care nu te privesc in mod direct, pentru ca poti avea de suferit!
› vrei zodia taCultura generala
Ziarul cel mai voluminos este numarul din 10 octombrie 1971 al ziarului "New York Times". Aceasta editie duminicala a ziarului era formata din 972 de pagini ,iar greutatea fiecarui exemplar atingea circa trei kilograme.
› vrei mai multBancul zilei
Un fulger contine suficienta energie ca sa prajeasca 160.000 de felii de paine. Din nefericire, un fulger dureaza 1/10.000 dintr-o secunda, asa ca ti-e foarte dificil sa intorci felia de paine si pe partea cealalta.
› vrei mai multShop Clopotel.ro
49.99 RON
| Versiune pentru imprimare |
Noapte de varaRazlet din ostirea batuta,Fugind pe campia tacuta, Cazu de pe cal, de durere, Pe marginea apei. Si piere. Din rana si-ar smulge sageata Si n-are putere. Pierdut-a si oaste si tara. E noapte-n vazduhuri; si rara E zbaterea apei, cand valul Atinge cu aripa-i malul - Iar Gelu, prin noapte stand singur, Vorbeste cu calul: Vai, murgule, jalea ma curma! Ma lupt cu durerea din urma, Caci ranele-mi sapa mormantul. Degeaba imprastii tu vantul Din coama, piciorul tau scurma Degeaba pamantul. Ma chemi prin nechezuri pagane Si parca zici: «Vino, stapane! Vezi, picura ranele tale Si neguri se nalta din vale, E noapte, si ziua de maine Ne-ajunge din cale!» Trei suliti facutu-si-au strunga Prin mine! Ma zbucium pe-o dunga Si nu-mi mai simt bratul si braul; Tu-ti rupi cu picioarele fraul - Las\'', murgule, las\'' sa ne-ajunga Pe-aicea pustiul. De-acuma tu... cat va cuprinde Mantaua, deasupra-mi o-ntinde Si-apoi cu picioarele-mi sapa Mormantul pe margini de apa, Si-n urma cu dintii ma prinde Si-arunca-ma-n groapa. Jeleasca-ma apele Cernii! Sa-mi bubuie crivatul iernii, Ca-n taberi al cailor tropot; Iar vesnicul apelor sopot Sa-mi para ca-n ceasul vecernii, O ruga de clopot. Si, poate, sosi-va o vreme Cand muntii vor fierbe, vor geme Cu hohote mamele-n praguri, Vor trece barbatii-n siraguri Cand bucium suna-va sa cheme Pe tineri sub steaguri. Iar tu, de-i trai, fratioare, Sa-mi vezi luptatorii-n picioare, Atunci cand sosit va fi ceasul, Abate-ti pe-aice tu pasul: Necheaza-mi, si-atunci eu din groapa Cunoaste-ti-voi glasul! Si-armat voi iesi eu afara, Si veseli vom trece noi iara Prin suliti si foc inainte, Sa tie protivnicii minte Ca-s vii, cand e vorba de tara, Si mortii-n morminte!\" El zice, si mana si-o strange Pe pieptul cel umed de sange - Iar calul sta singur de paza Lui Gelu, si trist el asaza La pieptul stapanului capul Si astfel vegheaza. Si-azi! Ca un vant ce clateste Padurea, cand ploaia soseste, Asa din adancuri de zare Un vuiet prin noapte rasare. Iar vuietul vine, si creste, Mai iute, mai tare. Si iata-i, din umbrele vaii, Cu scuturi ies repezi flacaii, Ca mortii ce-si lasa mormantul; Ies roibii cu umblet ca vantul, Rasar de tutindeni, de pare Ca-i vara pamantul. Arcasii lui Arpad! In goana Ei fug dup-ostirea dusmana. Si, \''uzi de-alergare, se-ncura Fugarii prin negura sura, Cu fraul pe coama, si-arcasii Cu spazile-n gura. Navalnic s-apropie pasii, Si-n goana lor canta arcasii, Si-asa de salbatic li-e cantul - Din piele de urs au vestmantul, Si-n barbile lor incalcite Se-mpiedica vantul. Iar Gelu, auzindu-i prin zare, De spaima si groaza tresare - El moare! si canta paganii! N-au domn si n-au tara romanii, Si-adusii de vanturi in tara Sunt astazi stapanii! Si-n mainile cui e scaparea? Nu-i piept sa le-nchida cararea? Nu-i brat de voinici, sa-i abata? Si nu e pe lume-o sageata Ca-n inima gloatei lui Arpad Adanc sa strabata? Si Gelu le judeca toate: Se-nalta proptindu-se-n coate Si-a calului glezn-o cuprinde, Cu graba el arcul si-l prinde, Si-nvarte sageata si-o scoate Din rana, si-o-ntinde; Si vajaie slaba sageata Cu gemetul mortii deodata; Arcasii trec repezi in cale, Si-i vuiet si-i chiot prin vale: Ce cant de-ngropare lui Gelu Si-ostirilor sale! Iar vuietu-n neguri patrunde Si-n inima noptii s-ascunde Departe, si-n valuri de valuri Ecoul izbindu-se-n dealuri De zece ori jalnic raspunde Pustiilor maluri. De zece ori, iarasi de zece, Si scade, si piere, si trece, De data din urma rasuna - Tacerea-mprastiata s-aduna Si-n neguri aluneca rece O bolnava luna. Iar calul, vedenie muta, Cu coama de vanturi batuta, Sta-n noaptea cu neguri de paza Lui Gelu; si trist el asaza Pe pieptul stapanului capul Si astfel vegheaza. Iar apa la maluri se frange Si cade pe spate si plange: Cu fierul potcoavei tu-mi sapa Mormantul pe margini de apa, Si-n urma cu dintii ma prinde Si-arunca-ma-n groapa!\" |