Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Cultura generala
Pe scara IQ-ului, ratonul se afla deasupra pisicii si ceva mai jos fata de maimuta.
› vrei mai multBancul zilei
In pauza de masa, un elev, nemaiavand loc nicaieri, se aseaza la masa cu un profesor. Profesorul, indiganat, zice:
-Porcul porumbelului nu-i este prieten.
La care elevul:
-Bine, eu am ZBURAT!
Nervos, a doua zi la curs, profesorul il provoaca pe elev:
-Te duci pe drum si gasesti 2 saci - unul cu minte, unul cu bani. Pe care il alegi?
Elevul:
-Pe cel cu bani. Profesorul: Prost raspuns. Eu l-as alege pe cel cu minte.
La care elevul:
-Fiecare cu ce-i lipseste. Nemaiputand suporta, profersorul le da test la toti. A doua zi, aduce lucrarile corectate. La elevul nostru scria doar BOU, fara nici o nota.
-La care elevul, ridica mana si zice:
-Domn profesor, v-ati semnat, dar nota nu ati pus-o.
Shop Clopotel.ro
| Versiune pentru imprimare |
NoapteNemarginita bolt-a noptii,Deschide tainica ta carte Si-asculta-mi glasul zbuciumarii Neputincioase si desarte. Doar mila ta n-o sa se stinga Cand doua maini tremuratoare Isi impreun\'' nevolnicia In chip de ruga si iertare. Azi tintele de nestemate Culege-le din cingatoare, Caci ochii stelelor ma mustra, Si plansul stelelor ma doare. Azi orice picur de lumina Din fata ta imbujorata In tintirimul larg al mintii O cruce proaspata-mi arata. Le vad sireag... si ma cutremur, Si fiecare clipa-mi pare O farmitura ce se smulge Ca dintr-un cantec de pierzare. Simt mintea dezgropandu-si mortii, Cazand la fiecare groapa, Si jalea trecerii eterne Mi-apasa plumbul pe pleoapa. Cand tu mi-aprinzi in mii de facle Senina dragostei dovada, Infiorandu-se-n adancuri, Plang ochii osanditi sa vada. Aducerea-aminte vine, Si din oglinda-i blestemata Invie rostul celor duse... Iar eu ascult ce-a fost odata... O lume-si desfacea-nainte-mi Comoara tainelor bogata, Zvacnea eternul ei cutremur Sub tampla mea infierbantata. O patima-mi robise ochii Cu stralucirea ei pagana Si ma smulgea cu brat de vifor Din valul lumii de tarana. Simteam fiorii-ndragostirii, Mareata-mbratisare muta, Cand in amurg tarziu de vara Pamant si bolta se saruta. Si-n smaltul pulberii de roua, Ce stralucea pe camp, marunta Parea ca firea-i harazeste Nadejdii mele dar de nunta. Eu mi-am zidit in nori altarul, Si inima, smerita roaba, Ingenuncheata-n umilire, Jertfea curata ei podoaba... Azi nu mai este... Si ma doare Cand vraja razelor senine Aprinde-o candela de veghe Intr-o biserica-n ruine... Azi fulgerele mele-s stinse Si moarte-s zambetele toate Si nu va mai rodi nisipul Din biata mea pustietate. In lant de neguri si uitare As vrea amarul meu sa-l ferec... Nemarginita bolt-a noptii, Imbraca-ti haina de-ntunerec! Arunca valul tau de umbra Pe toate farmecele firii Si-ngroapa-n adancimi de ape Ispitele indragostirii. Pe scanteierile de roua Si peste campul nins de floare, O bezna grea, ca giulgiul mortii, Sa cearna pace-adormitoare. Cand glasul tineretii moarte Si-al viselor infrigurate, Ratacitor, fara repaos, La poarta sufletului bate, Eu, invalit in intuneric, Sa-nchid zavorul de la poarta, Si nici o stea sa nu mai vada Singuratatea mea desarta. |