Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Pesti
(19 Februarie - 20 Martie)
Astazi o sa descoperi ca o parte din colegii tai de joaca, te vorbesc pe la spate si intentioneaza sa te indeparteze. Chiar daca este deranjant si dureros, cel mai rau lucru pe care il poti face este sa le raspunzi cu aceeasi moneda.
› vrei zodia taCultura generala
Pasarea clopot, asemanatoare cu un graur, are un cantec interesant care imita sunetele unui clopot, cantec ce se aude de la mare departare, mai ales cand arsita soarelui este deosebit de puternica.
› vrei mai multBancul zilei
Trei ingineri si trei contabili calatoresc cu trenul la o conferinta. In gara, fiecare dintre cei trei contabili cumpara cate un bilet, iar inginerii cumpara impreuna numai unul.
- Cum veti calatori toti trei cu un singur bilet?
intreaba unul dintre contabili.
- O sa vedeti imediat, raspunde unul dintre ingineri.
Se urca toti in tren. Contabilii se aseaza pe locurile lor, insa inginerii se inghesiue toti trei in toaleta si inchid usa dupa ei. Vine controlorul pentru a cere biletele. Bate la usa toaletei:
- Biletul va rog.
Usa se deschide si o mana ii da biletul. Controlorul o ia si merge mai departe.
Contabilii care asista considera fapta ca fiind o idee ca lumea si decid sa incerce si ei. Cand se intorc de la conferinta, cumpara numai un bilet, insa acum inginerii se urca in tren fara bilet.
- Cum o sa mergeti fara bilet? ii intreaba acestia
surpinsi.
- O sa vedeti imediat, raspunsul acestora.
Se urca in tren, contabilii se inghesuie intr-o toaleta, iar inginerii in alta.
Trenul porneste. La scurt timp iese unul dintre ingineri si se apropie de toaleta cu contabili si bate la usa:
- Biletul va rog.
Shop Clopotel.ro
| Versiune pentru imprimare |
Mortua est!Faclie de veghe pe umezi morminte,Un sunet de clopot in orele sfinte, Un vis ce isi moaie aripa-n amar, Astfeli ai trecut de al lumii otar. Trecut-ai cand ceru-i campie senina, Cu rauri de lapte si flori de lumina, Cand norii cei negri par sombre palate, De luna regina pe rand vizitate. Te vad ca o umbra de-argint stralucita, Cu-aripi ridicate la ceruri pornita, Suind, palid suflet, a norilor schele, Prin ploaia de raze, ninsoare de stele. O raza te-nalta, un cantec te duce, Cu bratele albe pe piept puse cruce, Cand torsul s-aude l-al vrajilor caier Argint e pe ape si aur in aer. Vad sufletu-ti candid prin spatiu cum trece; Privesc apoi lutul ramas... alb si rece, Cu haina lui lunga culcat in sicriu, Privesc la surasu-ti ramas inca viu - Si-ntreb al meu suflet ranit de-ndoiala, De ce-ai murit, inger cu fata cea pala, Au nu ai fost juna, n-ai fost tu frumoasa? Te-ai dus spre a stinge o stea radioasa? Dar poate acolo sa fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele, Cu rauri de foc si cu poduri de-argint, Cu tarmuri de smirna, cu flori care cant; Sa treci tu prin ele, o sfanta regina, Cu par lung de raze, cu ochi de lumina, In haina albastra stropita cu aur, Pe fruntea ta pala cununa de laur. O, moartea e-un chaos, o mare de stele, Cand viata-i o balta de vise rebele; O, moartea-i un secol cu sori inflorit, Cand viata-i un basmu pustiu si urat. - Dar poate... o ! capu-mi pustiu cu furtune, Gandirile-mi rele sugrum cele bune... Cand sorii se sting si cand stelele pica, Imi vine a crede ca toate-s nimica . Se poate ca bolta de sus sa se sparga, Sa cada nimicul cu noaptea lui larga, Sa vad cerul negru ca lumile-si cerne Ca prazi trecatoare a mortii eterne ... S-atunci de-ai fi astfel... atunci in vecie Suflarea ta calda ea n-o sa invie, Atunci graiu-ti dulce in veci este mut... Atunci acest inger n-a fost decat lut. Si totusi, tarana frumoasa si moarta, De racla ta razim eu harfa mea sparta Si moartea ta n-o plang, ci mai fericesc O raza fugita din chaos lumesc. S-apoi... cine stie de este mai bine A fi sau a nu fi... dar stie oricine Ca ceea ce nu e, nu simte dureri, Si multe dureri-s, putine placeri. A fi? Nebunie si trista si goala; Urechea te minte si ochiul te-nsala ; Ce-un secol ne zice, ceilalti o deszic. Decat un vis sarbad, mai bine nimic. Vad vise-ntrupate gonind dupa vise, Pan\'' dau in morminte ce-asteapta deschise, Si nu stiu gandirea-mi in ce sa o stang Sa rad ca nebunii? Sa-i blestem? Sa-i plang? La ce?... Oare totul nu e nebunie? Au moartea ta, inger, de ce fu sa fie? Au e sens in lume? Tu chip zambitor, Trait-ai anume ca astfel sa mori? De e sens intr-asta, e-ntors si ateu, Pe palida-ti frunte nu-i scris Dumnezeu. |