Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Berbec
(21 Martie - 20 Aprilie)
Azi vei cunoaste pe cineva deosebit. Va trebui sa lasi timiditatea la o parte si sa te comporti la fel cum o faci cu cei mai buni prieteni.
› vrei zodia taCultura generala
Stiai ca atunci cand urcam intr-un mijloc de transport in comun (tramvai, autobuz, troleibuz, metrou, etc) rucsacul trebuie dat jos de pe spate?
› vrei mai multBancul zilei
Un grup de furnici vroiau sa prinda un elefant sa-l puna la pastrat pentru iarna.
Sar ele pe elefant, elefantul se scutura si cad toate inafara de una La care, cele de jos, strigau "strange-l de gat! strange-l de gat!
Shop Clopotel.ro
89.9 RON
| Versiune pentru imprimare |
Monastirea ArgesuluiPe Arges in gios,Pe un mal frumos, Negru-Voda trece Cu tovarasi zece: Noua mesteri mari, Calfe si zidari Si Manoli - zece, Care-i si intrece. Merg cu toti pe cale Sa aleaga-n vale Loc de monastire Si de pomenire. Iata cum mergea Ca-n drum agiungea Pe-un biet ciobanas Din fluier doinas, Si cum il videa, Domnul ii zicea: - Mandre ciobanas Din fluier doinas, Pe Arges in sus Cu turma te-ai dus, Pe Arges in gios Cu turma ai fost. Nu cumv-ai vazut, Pe unde-ai trecut, Un zid parasit Si neispravit, La loc de grindis, La verde-alunis? - Ba, doamne, -am vazut, Pe unde-am trecut, Un zid parasit Si neispravit. Canii, cum il vad, La el se rapad Si latra-a pustiu Si urla-a mortiu. Cat il auzea, Domnu-nveselea Si curand pleca, Spre zid apuca Cu noua zidari, Noua mesteri mari Si Manoli - zece, Care-i si intrece. - Iata zidul meu! Aici aleg eu Loc de monastire Si de pomenire. Deci voi, mesteri mari, Calfe si zidari, Curand va siliti Lucrul de-l porniti Ca sa-mi radicati, Aici sa-mi durati Monastire nalta Cum n-a mai fost alta, Ca v-oi da averi, V-oi face boieri, Iar de nu, apoi V-oi zidi pe voi, V-oi zidi de vii Chiar in temelii! Mesterii grabea, Sfarile-ntindea, Locul masura, Santuri largi sapa Si mereu lucra, Zidul radica, Dar orice lucra, Noaptea se surpa! A doua zi iar, A treia zi iar, A patra zi iar Lucra in zadar! Domnul se mira S-apoi ii mustra, S-apoi se-ncrunta Si-i ameninta Sa-i puie de vii Chiar in temelii! Mesterii cei mari, Calfe si zidari Tremura lucrand, Lucra tremurand Zi lunga de vara, Ziua pan-in seara; Iar Manoli sta, Nici ca mai lucra, Ci mi se culca Si un vis visa, Apoi se scula S-astfel cuvanta: - Noua mesteri mari, Calfe si zidari, Stiti ce am visat De cand m-am culcat? O sopta de sus Aievea mi-a spus Ca orice-am lucra, Noaptea s-a surpa Pan-om hotari In zid de-a zidi Cea-ntai sotioara, Cea-ntai sorioara Care s-a ivi Mani in zori de zi, Aducand bucate La sot ori la frate. Deci daca vroiti Ca sa ispraviti Sfanta monastire Pentru pomenire, Noi sa ne-apucam Cu toti sa giuram Si sa ne legam Taina s-o pastram. S-orice sotioara Orice sorioara, Mani in zori de zi Intai s-o ivi, Pe ea s-o jertfim, In zid s-o zidim! Iata,-n zori de zi, Manea se trezi, S-apoi se sui Pe gard de nuiele, Si mai sus, pe schele, Si-n camp se uita, Drumul cerceta. Cand, vai! ce zarea? Cine ca venea? Sotioara lui, Floarea campului! Ea s-apropia Si ii aducea Pranz de mancatura, Vin de bautura. Cat el o zarea, Inima-i sarea, In genuchi cadea Si plangand zicea: "Da, Doamne, pe lume O ploaie cu spume, Sa faca paraie, Sa curga siroaie, Apele sa creasca, Mandra sa-mi opreasca, S-o opreasca-n vale, S-o-ntoarca din cale!" Domnul se-ndura, Ruga-i asculta, Norii aduna, Ceriu-ntuneca. Si curgea deodata Ploaie spumegata Ce face paraie Si imfla siroaie. Dar oricat cadea, Mandra n-o oprea, Ci ea tot venea Si s-apropia. Manea mi-o videa, Inima-i plangea, Si iar se-nchina, Si iar se ruga: "Sufla, Doamne,-un vant, Sufla-l pe pamant, Brazii sa-i despoaie, Paltini sa indoaie, Muntii sa rastoarne, Mandra sa-mi intoarne, Sa mi-ontoarne-n cale, S-o duca devale!" Domnul se-ndura, Ruga-i asculta Si sufla un vant, Un vant pre pamant, Paltini ca-ndoia, Brazi ca despoia, Muntii rasturna, Iara pe Ana Nici c-o inturna! Ea mereu venea, Pe drum sovaia Si s-apropia Si, amar de ea, Iata c-agiungea! Mesterii cei mari, Calfe si zidari Mult inveselea Daca o videa, Iar Manea turba, Mandra-si saruta, In brate-o lua, Pe schele-o urca, Pe zid o punea Si, glumind, zicea: - Stai, mandruta mea, Nu te sparia, Ca vrem sa glumim Si sa te zidim! Ana se-ncredea Si vesel radea. Iar Manea ofta Si se apuca Zidul de zidit, Visul de-mplinit. Zidul se suia Si o cuprindea Pan' la gleznisoare, Pan' la pulpisoare. Iar ea, vai de ea, Nici ca mai radea, Ci mereu zicea: - Manoli, Manoli, Mestere Manoli! Agiunga-ti de saga, Ca nu-i buna, draga. Manoli, Manoli, Mestere Manoli! Zidul rau ma strange, Trupusoru-mi frange! Iar Manea tacea Si mereu zidea; Zidul se suia Si o cuprindea Pan' la gleznisoare, Pan' la pulpisoare, Pan' la costisoare, Pan' la tatisoare. Dar ea, vai de ea, Tot mereu plangea Si mereu zicea: - Manoli, Manoli, Mestere Manoli! Zidul rau ma strange Tatisoara-mi plange, Copilasu-mi frange! Manoli turba Si mereu lucra. Zidul se suia Si o cuprindea Pan' la costisoare, Pan' la tatisoare, Pan' la buzisoare, Pan' la ochisori, Incat, vai de ea, Nu se mai videa, Ci se auzea Din zid ca zicea: - Manoli, Manoli, Mestere Manoli! Zidul rau ma strange, Viata mi se stinge! Pe Arges in gios, Pe un mal frumos Negru-voda vine Ca sa se inchine La cea monastire, Falnica zidire, Monastire nalta, Cum n-a mai fost alta. Domnul o privea Si se-nveselea Si astfel graia: - Voi, mesteri zidari, Zece mesteri mari, Spuneti-mi cu drept, Cu mana pe pept, De-aveti mesterie Ca sa-mi faceti mie Alta monastire Pentru pomenire, Mult mai luminoasa Si mult mai frumoasa? Iar cei mesteri mari, Calfe si zidari, Cum sta pe grindis, Sus pe coperis, Vesel se mandrea S-apoi raspundea: - Ca noi, mesteri mari, Calfe si zidari, Altii nici ca sunt Pe acest pamant! Afla ca noi stim Oricand sa zidim Alta monastire Pentru pomenire, Mult mai luminoasa Si mult mai frumoasa! Domnu-i asculta Si pe ganduri sta, Apoi poruncea Schelele sa strice, Scari sa le ridice, Iar pe cei zidari, Zece mesteri mari, Sa mi-i paraseasca, Ca sa putrezeasca Colo pe grindis, Sus pe coperis. Mesterii gandea Si ei isi facea Aripi zburatoare De sindrili usoare. Apoi le-ntindea Si-n vazduh sarea, Dar pe loc cadea, Si unde pica, Trupu-si despica. Iar bietul Manoli, Mesterul Manoli, Cand se incerca De-a se arunca, Iata c-auzea Din zid ca iesea Un glas nadusit, Un glas mult iubit, Care greu gemea Si mereu zicea: - Manoli, Manoli, Mestere Manoli! Zidul rau ma strange, Tatisoara-mi plange, Copilasu-mi frange, Viata mi se stinge! Cum o auzea, Manea se pierdea, Ochi-i se-nvelea; Lumea se-ntorcea, Norii se-nvartea, Si de pe grindis, De pe coperis, Mort bietul cadea! Iar unde cadea Ce se mai facea? O fantana lina, Cu apa putina, Cu apa sarata, Cu lacrimi udata! |