Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Cultura generala
Thomas Edison se temea de intuneric.
› vrei mai multBancul zilei
cica erau doi oameni, unul prost si unul destept dupa cum se cuvine, iar cel prost il intreaba pe cel destept unde este cofetaria.acesta ii explica pe unde sa o ia,sa treaca podul dar sa aiba grija sa nu-l manance crocodilul,apoi ajunge la un semafor unde trebuie sa treaca pe verde ca sa nu-l calce masina si o i-a la stanga , apoi la dreapta si ajunge la cofetarie unde baga banii si apasa pe buton ca sa iasa prajitura.desteptul il intreaba pe prost daca acum stie pe unde sa o ia,la care prostul spune :o i-au pe un crocodil ,dar sa am grija sa nu ma manance podul , ajung la un semafor si trec pe culoarea rosie ca sa ma calce masina , apoi o i-au la sdranga , o i-au la dreapta ,si gata ajung la cofetarie.ajuns la cofetarie bag banii , apas pe prajitura si iese butonul.multumesc mult om destept pentru ca ti-ai pierdut vremea cu mine , si uite ce bine am inteles .
› vrei mai multShop Clopotel.ro
| Versiune pentru imprimare |
MelancolieParea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta,Prin care trece alba regina noptii moarta. O, dormi, o, dormi in pace printre faclii o mie Si in mormant albastru si-n panze argintie, in mausoleu-ti mandru, al cerurilor arc, Tu adorat si dulce al noptilor monarh! Bogata in intinderi sta lumea-n promoroaca, Ce sate si campie c-un luciu val imbraca; Vazduhul scanteiaza si ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine pe campul solitar. Si tintirimul singur cu strambe cruci vegheaza, O cucuvaie sura pe una se aseaza. Clopotnita trosneste, in stalpi izbeste toaca, Si straveziul demon, prin aer cand sa treaca, Atinge-ncet arama cu zimtii-aripei sale De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. Biserica-n ruina Sta cuvioasa, trista, pustie si batrana, Si prin ferestre sparte, prin usi tiuie vantul - Se pare ca vrajeste si ca-i auzi cuvantul - Nauntrul ei pe stalpii-i, pareti, iconostas, Abia conture triste si umbre au ramas; Drept preot toarce-un greier un gand fin si obscur; Drept dascal toaca cariul sub invechitul mur. ************************************ Credinta zugraveste icoanele-n biserici - Si-n sufletu-mi pusese povestile-i feerici, Dar de-ale vietii valuri, de al furtunii pas Abia conture triste si umbre-au mai ramas. In van mai caut lumea-mi in obositul creier, Caci ragusit, tomnatec, vrajeste trist un greier; Pe inima-mi pustie zadarnic mana-mi tiu, Ea bate ca si cariul incet intr-un sicriu. Si cand gandesc la viata-mi, imi pare ca ea cura incet repovestita de o straina gura, Ca si cand n-ar fi viata-mi, ca si cand n-as fi fost. Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost De-mi tin la el urechea - si rad de cate-ascult Ca de dureri straine?... Parc-am murit de mult. |