Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Cultura generala
Imperiul Roman de Apus s-a prabusit inaintea Imperiului Roman de Rasarit. Oficial prin abdicarea lui Romulus Augustus sub presiunea lui Odoacru la data de 4 septembrie 476 si neoficial cu moartea lui Julius Nepos in 480. Imperiului Roman de Rasarit sau Imperiul Bizantin, cum se numea la acea vreme, s-a prabusit mult mai tarziu, in 1453.
› vrei mai multBancul zilei
Erau odata 2 orbi (vasile si ion) si s-au gandit sa iasa in oras la un film......ajunsi la cinematograf s-au asezat sa vada filmul si ion il intreaba pe vasile "ba tu vezi ceva" ion "nu" vasile "hai atunci sa ne mutam mai in fata".
› vrei mai multShop Clopotel.ro
122 RON
| Versiune pentru imprimare |
MelancolieParea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta,Prin care trece alba regina noptii moarta. O, dormi, o, dormi in pace printre faclii o mie Si in mormant albastru si-n panze argintie, in mausoleu-ti mandru, al cerurilor arc, Tu adorat si dulce al noptilor monarh! Bogata in intinderi sta lumea-n promoroaca, Ce sate si campie c-un luciu val imbraca; Vazduhul scanteiaza si ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine pe campul solitar. Si tintirimul singur cu strambe cruci vegheaza, O cucuvaie sura pe una se aseaza. Clopotnita trosneste, in stalpi izbeste toaca, Si straveziul demon, prin aer cand sa treaca, Atinge-ncet arama cu zimtii-aripei sale De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. Biserica-n ruina Sta cuvioasa, trista, pustie si batrana, Si prin ferestre sparte, prin usi tiuie vantul - Se pare ca vrajeste si ca-i auzi cuvantul - Nauntrul ei pe stalpii-i, pareti, iconostas, Abia conture triste si umbre au ramas; Drept preot toarce-un greier un gand fin si obscur; Drept dascal toaca cariul sub invechitul mur. ************************************ Credinta zugraveste icoanele-n biserici - Si-n sufletu-mi pusese povestile-i feerici, Dar de-ale vietii valuri, de al furtunii pas Abia conture triste si umbre-au mai ramas. In van mai caut lumea-mi in obositul creier, Caci ragusit, tomnatec, vrajeste trist un greier; Pe inima-mi pustie zadarnic mana-mi tiu, Ea bate ca si cariul incet intr-un sicriu. Si cand gandesc la viata-mi, imi pare ca ea cura incet repovestita de o straina gura, Ca si cand n-ar fi viata-mi, ca si cand n-as fi fost. Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost De-mi tin la el urechea - si rad de cate-ascult Ca de dureri straine?... Parc-am murit de mult. |