Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Cultura generala
Povestile despre alimentatia ciudata a strutului sunt adevarate. In salbaticie strutul mananca plante, seminte, fructe, reptile, mici mamifere; el consuma aproape orice poate inghiti, inclusiv ceea ce nu este comestibil. Puii mananca aproape orice vad.
› vrei mai multBancul zilei
Dio domni stau de vorba in parc:
-Rotweiller-ul meu este mai puternic decat cainele dvs.Dintro lovitura il poate dobori!
Cainii se lupta,iar rotweiller-ul este pus la pamant.
-Dar ce rasa este cainele acesta?
Nu stiu.Alaltaieri l-am primit de la un prieten din Africa ,dar i-am tuns coama ca era tare caraghioz...(cainele acesta din africa era un leu.Deasta i-a tuns coama)
Shop Clopotel.ro
| Versiune pentru imprimare |
La un poet exilat\"Nu ma tulbur, caci gonireaIn veci fu spre slava mea.\" Aceasta este soartea acelui ce pasaste La templul nemuririi cu pas nemladios: El merge inainte, si-n urma lui se naste Si prinde aripi slava in drum vijelios. Ti-e viforoasa calea, o mare de talazuri! Si-ntr-insa ai sa-ntampini ispite, piedici mii: Dar ai de calauza pe Domnul in necazuri, Ce mortii inviaza si judeca pe vii. N-ai cugetat, viclene, in pieptu-ti de credinta, Nici ai vandut Cuvantul ce lumea-a mantuit. Ai spus ce e romanul, i-ai dat si lui fiinta, Dar cine esti, poete, tu nu te-ai socotit. Tu nu ai vazut soarta ce pe ast neam goneste, A ei mana prea lunga tu nu ai sarutat, Nici ai zarit ranjirea ce zice ca-i zambeste, Fatalul, grozav zambet de tot te-a incelat. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ivirea primaverii, privighetoare, canta! La intuneric spune-ti si pasul, s-al tau dor; In umbra deasa canta, ca valea iti rascanta, Pustiul te asculta si e mai simtitor. De om fugi, pasarica, si cat poti te ascunde, Ca el, si cand se-ncanta de dulcele tau glas, S-atuncea viclenia, zavistia-l patrunde, L-impunge si il scoala p-un rar, dibuit pas. Te prinde, pasarica, te tine-n colivie, Cu tine se faleste in crunte desfatari. Esti usurica, zboara si fugi de viclenie, Care e omul, OMUL, si insusi in oftari. Cu glasul tau natura tacand sarbatoreaza, Cantarea ta e imnul ce nalta ea la cer. Intr-insa mergi si canta, rasufla si ofteaza, Ca dorul ti s-alina, necazurile pier. Ce cauti intre oameni? si ce ai prins la limba? Ce spui ce e romanul, si care ai lui parinti, Si care a lui drepturi, si cum soar ta il schimba, Cat geme sau cat rade, si ce e-ntre fiinti? Nu-i spune asa multe, ca el insusi te prinde Si de odor te duce la chiar stapanul sau. Sa nu te uiti la dansul cum cumpara si vinde, Lasa-l in trandavie si tu ia-ti zbor ul tau. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ivirea primaverii, privighetoare, canta! La intuneric spune-ti si pasul, s-al tau dor; In umbra deasa canta, ca valea iti rascanta, Pustiul te asculta, si e mai simtitor. |