Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Cultura generala
Fortele de atractie dintre Pamant si Luna au determinat incetinirea vitezei de rotatie a Lunii si a Pamantului, fenomenul continuand si in zilele noastre. Din aceeasi cauza Luna se departeaza usor de Terra.
› vrei mai multBancul zilei
A fost o data un barbat perfect si o femeie perfecta. Ei s-au intilnit si deoarece relatia lor a fost perfecta s-au casatorit.
Nunta a fost perfecta. Iar viata lor in doi a fost deasemenea perfecta.
Intr-o seara de Craciun, in care ningea puternic, aceasta pereche perfecta mergea cu masina pe o sosea plina de curbe, cind la un moment dat au vazut pe cineva la marginea strazii, care se pare ca avea o pana. Era Mos Craciun cu o tolba plina de cadouri.
Deoarece ei nu au vrut sa dezamageasca copiii cei multi care asteptau cadourile, perechea perfecta l-au invitat pe Mos Craciun sa se urce in masina lor pt. a ajunge sa imparta cadourile. Si asa au ajuns in scurt timp sa imparta cadourile.
Din nefericire s-au inrautatit conditiile meteorologice si cei trei au avut un accident.
Unul singur din cei trei a supravietuit. Care? Bine-nteles ca femeia perfecta.
Ea este singura din cele 3 personaje care exista intr-adevar.
Toata lumea stie ca Mos Craciun nu exista.... si ce sa mai zicem de barbati perfecti...
Shop Clopotel.ro
| Versiune pentru imprimare |
Gandeste-te, n-ar fi pacat...Invata-ma cu ce sa-ncep intaisi-n care vorbe-anume tuturor sa spun ce-albastru-i ceru-n ochii tai, si cum, de-atatea lumi luminatori, pe gura ta surasu-i ca un soare; ei poate niciodata n-or sa stie din fiecare clipa trecatoare cum ne-am durat noi cate-o vesnicie iubindu-ne; si nu vor sti ca-n glas iti cant atatea cantece cand spui cuvinte ce pe buzele oricui niste cuvinte simple-ar fi ramas. Invata-ma cu ce sa-ncep si cum sa-i spun aceste-i lumi cat mi-i de draga ca te-a nascut, cu truda ei intreaga, pe tine, bucuria mea de-acum. Ea, poate, niciodata n-o sa stie c-a inflorit in flori si-a curs in ape, ca din pamant si sura vesnicie sa mi te-aduca,-asa cum esti, aproape; si, fiindca-o sa murim si noi odata, gandeste-te: n-ar fi pacat sa moara, cuprinsa-n noi, atata primavara, si dragostea cu inima deodata?... De-aceea, spune-mi cum sa-ncep anume, si eu voi scrie toate, fir cu fir, ca dispretuitori de cimitir, sa ne iubim de-a pururea pe lume. |