Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Taur
(21 Aprilie - 21 Mai)
Azi e o zi ciudata pentru tine. De dimineata iti doresti sa nu te deranjeze nimeni, iar pe seara iti vei dori sa scapi de plictiseala.
› vrei zodia taCultura generala
Singurele vertebrate lipsite de vezica urinara sunt pasarile.
› vrei mai multBancul zilei
-Mama,azi am raspuns primul la limba romana!
-Da?Si ce te-a intrebat domnul invatator?
-Cine n-a invatat pentru astazi poezia?
*****
-Teofil,tu ai vazut vreodata un urs?
-Da,la televizor.
-Eu te intreb daca l-ai vazut in natura.
-Nu,taticul nu ne da voie sa scoatem televizorul afara!
*****
-Vrei sa spui ca nu te-a ajutat mama ta la tema?
-Nu m-a ajutat.
-Da-ti cuvantul!
-Mi-l dau.Nu m-a ajutat!A facut-o singura.
*****
-Daca eu iti dau doua mere si mai tarziu inca unul,cate mere vei avea in total?
-Patru!
-Cum asa?
-Mai am unul in ghiozdan!
*****
-In catalog ai un calificativ slab la citire.De ce nu ti-l corectezi?
-Nu pot!Catalogul e mereu sub cheie...
*****
-Anca,ti-ai insusit toate literile studiata pana acum?
-Nu pot,doamna,tata mi-a spus sa nu-mi insusesc ceea ce nu-mi apartine!
Shop Clopotel.ro
| Versiune pentru imprimare |
Elegia a zeceaSuntSunt bolnav. Ma doare o rana calcata-n copite de cai fugind. Invizibilul organ, cel fara nume fiind, neauzul, nevazul, nemirosul, negustul, nepipaitul cel dintre ochi si timpan, cel dintre deget si limba, - cu seara mi-a disparut simultan. Vine vederea, mai intii, apoi pauza, nu exista ochi pentru ce vine; vine mirosul, apoi liniste, nu exista nari pentru ce vine; apoi gustul, vibratia umeda, apoi iarasi lipsa, apoi timpanele pentru lenesele miscari de eclipsa; apoi pipaitul, mingiiatul, alunecare pe o ondula intinsa, iarna-nhetata-a miscarilor mereu cu suprafata ninsa. Dar eu sunt bolnav. Sunt bolnav de ceva intre auz si vedere, de un fel de ochi, un fel de ureche neinventata de ere. Trupul ramura fara frunze, trupul cerbos rarindu-se-n spatiul liber dupa legile numai de os, neaparate mi-a lasat suave organele sferei intre vaz si auz, intre gust si miros intinzind ziduri ale tacerii. Sunt bolnav de zid, de zid darimat de ochi-timpan, de papila-mirositoare. M-au calcat aerian abstractele animale, fugind speriate de abstracti vinatori speriati de o foame abstracta, burtile lor tipind i-au stirnit dintr-o foame abstracta. Si au trecut peste organul ne-nvesmintat in carne si nervi, in timpan si retina, si la voia vidului cosmic lasat si la voia divina. Organ piezis, organ intins, organ ascuns in idei, ca razele umile in sfera, ca osul numit calcaneu in calciiul al lui Ahile lovit de-o sageata mortala; organ fluturat in afara de trupul strict marmorean si obisnuit doar sa moara. Iata-ma, imbolnavit de-o rana inchipuita intre Steaua Polara si steaua Canopus si steaua Arcturus si Casiopeea din cerul de seara. Mor de-o rana ce n-a incaput in trupul meu apt pentru rani cheltuite-n cuvinte, dind vama de raze la vami. Iata-ma, stau intins peste pietre si gem, organele-s sfarmate, maestrul, ah, e nebun caci el sufera de-ntreg universul. Ma doare ca marul e mar, sunt bolnav de simburi si de pietre, de patru roti, de ploaia marunta de meteoriti, de corturi, de pete. Organul numit iarba mi-a fost pascut de cai organul numit taur mi-a fost injunghiat de fulgerul toreador si zigurat pe care tu arena-l ai. Organul nor mi s-a topit in ploi torentiale, repezi, si de organul iarna, intregindu-te, mereu te lepezi. Ma doare diavolul si verbul, ma doare cuprul, aliorul, ma doare ciinele, si iepurele, cerbul, copacul, scindura, decorul. Centrul atomului ma doare, si coasta cea care ma tine indepartat prin limita trupeasca de trupurile celelalte, si divine. Sunt bolnav. Ma doare o rana pe care o port pe tava ca pe sfirsitul Sfintului Ioan intr-un dans de apriga slava. Nu sufar ceea ce nu se vede, ceea ce nu se aude, nu se gusta, ceea ce nu se miroase, ceea ce nu incape in increierarea ingusta, scheletica a insului meu, pus la vederile lumii celei simple, nerabdind alte morti decit mortile inventate de ea sa se-ntimple. Sunt bolnav nu de cintece, ci de ferestre sparte, de numarul unu sunt bolnav, ca nu se mai poate imparte la doua tite, la doua calciie, la doua picioare in alergare neputind sa ramiie. Ca nu se poate imparte la doi ochi, la doi ratacitori, la doi struguri, la doi lei ragind, si la doi martiri odihnindu-se pe ruguri. |