Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Cultura generala
Hitler nu a vizitat niciodata un lagar de concentrare. In ciuda crimelor oribile pentru care este cunoscut in intreaga lume, Adolf Hitler nu a vizitat nici macar o data vreunul din lagarele de concentrare in care si-au pierdut vietile milioane de evrei. Acesta avea grija sa stea la distanta de ''treburile murdare'' si nu lasa scris niciodata ordine criminale. Comunicarea cu subalternii sai si cu responsabilii masacrelor pare sa se fi realizat doar verbal, documentele care sa-l lege in mod direct de atrocitatile comise fiind aproape imposibil de gasit.
› vrei mai multBancul zilei
intr-un lift sunt o blonda desteapta,mos craciun si o roscata.pe jos apare un portofel.se stinge lumina. cand se aprinde,portofelulnu mai e.cine l-a luat???
R:roscata fiindca blonde destepte nu exista iar mos craciun nici atat
Shop Clopotel.ro
| Versiune pentru imprimare |
DoinaCopilo, tu esti gataDe-a pururea sa plangi! Si cand esti trista, Doino, Tu inima ne-o frangi. Dar nu stiu cum, e bine Cand plangi, ca-n urma ta Noi plangem toti, si-amarul Mai dulce ni-e asa. Si toate plang cu tine Si toate te-nteleg, Ca-n versul tau cel jalnic Vorbeste-un neam intreg. Pe fete-n faptul serii Le-ntampini la izvor, Tu singura stapana Pe sufletele lor. Le-nveti ce e iubirea Si razi cu ochi sireti, Deodat-apoi te-ntuneci Si cantece le-nveti: Sa cante ziua-n lunca Si seara cand se-ntorc, Cand triste-n pragul tinzii Stau singure si torc. Cand merg flacai la oaste Cu lacrimi tu-i petreci Si stai cu ei, ti-e mila Sa-i lasi pustii, sa pleci. Cantand le-aduci aminte De-o fata din vecini, De mame si de-ogorul Umplut acum de spini. Si cand i-omoara dorul Si-n jurul tau se strang, Pui fluierul la gura Si canti, iar dansii plang. E plin de oameni campul, Tu, Doino,-n rand cu ei. Mosnegi si oameni tineri Si tinere femei Aduna fanu-n stoguri Si snop din spice fac Din scutece copilul Cand plange-n sahaidac Te duci si-l joci pe brate Si-l culci apoi pe san, Si-i canti s-adoarma-n umbra Capitelor de fan. Din vai tu vezi amurgul Spre culmi inaintand, Pe coaste-auzi paraie Prin noapte zgomotand, Si-asculti ce spune codrul Cand plange ziua-ncet Ah, toate, Doino, toate Te fac sa fii poet. Si, singura cu turma, Privind pierduta-n zari Spui muntilor durerea Prin jalnice cantari. Pe deal romanul ara Slabit de-amar si frant. Abia-si apasa fierul In umedul pamant. Tu-l vezi sarman, si tremuri Sa-l mangai in nevoi. Si mergi cu el alaturi Cantand pe langa boi. Iar bietii boi se uita Cu mila la stapan Pricep si ei durerea Sarmanului roman. Eu te-am vazut odata Frumoasa ca un sfant, In jur stateau batranii Cu fruntile-n pamant. Cantai, ca-n vis, de-o lume Traita-ntr-alte vremi, De oameni dragi, din groapa Pe nume vrand sa-i chemi. Si-ncet, din vreme-n vreme, Batranii-n jur clipeau Si manecile hainei La ochi si le puneau. Dar iata! Cu ochi tulburi Tu stai intre voinici, Te vad cum juri si blestemi Si pumnii ti-i radici! Pribegi de bir si claca, Copii fara noroc, Tu-i strangi in codru noaptea Sub brazi pe langa foc. Si canti cu glas salbatec, Si-n jur ei canta-n cor Cantari intunecate Ca sufletele lor. Cand stii haiduci in codru Te prinzi cu ei fartat, Li-arati poteci ascunse, Pe stanci le-asterni tu pat. Cand pun picioru-n scara, Tii roibul lor de frau; Grabit, cand prind ei pusca, Scoti plumbii de la brau: Iar cand ochesc, cu hohot Tu razi, caci plumbii moi S-au dus in piept de-a dreptul Spurcatului ciocoi. Ai tai suntem! Strainii Te-ar pierde de-ar putea; Dar cand te-am pierde, Doino, Ai cui am ramanea? Sa nu ne lasi, iubito, De dragul tau traim: Saraci suntem cu totii, Saraci, dar te iubim! Ramai, ca ne esti doamna Si lege-i al tau glas, Invata-ne sa plangem C-atat ne-a mai ramas! |