Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Cultura generala
Statuia reprezentata de o personalitate calare pe un cal poate avea mai multe semnificatii: cand calul are doua picioare in aer semnifica faptul ca acel calaret a murit in lupta, cand calul are doar un picior in aer inseamna ca moartea calaretului s-a produs ca urmare a unei rani survenite pe campul de lupta, iar cand calul are toate picioarele pe pamant inseamna ca acel calaret a murit din cauze naturale.
› vrei mai multBancul zilei
La un ospiciu(de nebuni)doi(nebuni bine-nteles)se dau huta-huta pe-un candelabru;vine un altu si le zice:mai da ce frumos va carati;faceti-mi si mie loc sa ma dau si eu,la care unu de sus ai raspunde:mai frumuselule urca-te pe umbra;asta impancientat replica:Ma da ce-s nebun sa stingi tu lumina iar eu sa cad jos?!?
› vrei mai multShop Clopotel.ro

Versiune pentru imprimare |
Copii eram noi amandoiCopii eram noi amandoi,Frate-meu si cu mine. Din coji de nuca car cu boi Faceam si inhamam la el Culbeci batrani cu coarne. Si el citea pe Robinson, Mi-l povestea si mie; Eu zideam Turnul-Vavilon Din carti de joc si mai spuneam Si eu cate-o prostie. Adesea la scaldat mergeam In ochiul de padure, La balta mare ajungeam Si l-al ei mijloc inotam La insula cea verde. Din lut acolo am zidit, Din stuful des si mare, Cetate mandra la privit, Cu turnuri mari de tinichea, Cu zid impresurata. Si frate-meu ca imparat Mi-a dat mie solie, Sa merg la broaste nempacat, Sa-i chem in batalie - Sa vedem cine-i mai tare. Si imparatul broastelor, C-un oacacà de fala, Primi - porunć ostirilor Ca balta s-o rascoale. Si am pornit razboi. Vai! multe broaste noi am prins - Imi pare chiar pe rege - Si-n turnul negru le-am inchis, Din insula cea verde. Spre sar-am facut pace. Si drumul broastelor le-am dat. Saltau cu bucurie, Ibalt-adanc s-au cufundat Ca sa nu mai revie. Noi am pornit spre casa. Atunci rasplata am cerut Pentru a mele fapte - Si frate-meu m-a desemnat De rege-n miazanoapte Peste popoare-ndiane. Motanul alb cel vistier, Manzac cel chior ministru - Cand de la el eu leafa-mi cer, El miauna sinistru. Cordial i-am strans eu laba. Si imparatul milostiv Mi-a dat si de sotie, Pe fiica lui cu ras lasciv Si tapana, nurlie, Pe Tlantaqu-caputli. Am multamit cu umil semn, - Drept mantie-o prostire - M-am dus l-amanta mea de lemn, In sfanta manastire, Intr-un cotlonde soba. Si ah! si draga-mi mai era! Vorbeam bland cu dansa, Dara ea nu-mi raspundea Si de ciuda eu atunci Am aruncat-o-n foc. Si pe sura ne primblam Peste stuf si paie Si pe munti ne-nchipuiam. Cu fiece bataie Marsileam alaturi. Si pe cap mi se imfla Casca de hartie. O batista intr-un bat. Steag de batalie. Cantam: Trararah! Ah! v-ati dus visuri, v-ati dus! Mort e al meu frate. Nimeni ochii-i n-a inchis In strainatate - Poate-s deschisi si-n groapa! Dar ades intr-al meu vis Ochii mari albastri Lumineaza - un suras Din doi vineti astri Sufletu-mi trezeste. Eu? Mai este inima-mi Din copilarie? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ah! imi imbla ades prin gand O cantare veche. Parca-mi tiuie-aiurind Dulce in ureche: Lume, lume si iar lume! |