Horoscopul zilei

Pesti
(19 Februarie - 20 Martie)


Astazi o sa descoperi ca o parte din colegii tai de joaca, te vorbesc pe la spate si intentioneaza sa te indeparteze. Chiar daca este deranjant si dureros, cel mai rau lucru pe care il poti face este sa le raspunzi cu aceeasi moneda.

› vrei zodia ta

Cultura generala

In Africa de Nord creste copacul necuratului. Scoarta lui contine un procent mare de fosfor, ceea ce il face sa lumineze. Noaptea poti citi sub acest copac.

› vrei mai mult

Bancul zilei

Bula si Gigel s-au cazat la un hotel. Ultima camera disponibila era la etajul 100.
Ajunsi la etajul 40 Bula ii spune lui Gigel:
- Auzi pot sa-ti zic si eu ceva?
La care Gigel raspunde:
- Nu acum! Asteapta sa ajungem la etajul 100!
Ajunsi ei la etajul 60 Bula intreaba:
- Acum pot sa-ti spun si eu ceva?
- Nu acum! Asteapta sa ajungem la etajul 100!
Ajunsi la etajul 80 Bula intreaba:
- Acum pot sa iti zic si eu ceva?
- Nu acum!
Ajunsi in sfarsit la etajul 100 Bula ii spune:
- Acum pot sa zic ceva?
- Zi!
- De ce nu am luat liftul ?

› vrei mai mult
Versiune pentru imprimare

Batranul padurar

Batranul padurar viseaza parca,
Indragostit de codri ca de-o arca,
Pe care-n timpi mai vechi ca amintirea
El a durat-o, randuind in ea
Galop de cerbi, barlog de ursi si unduirea
Izvoarelor, sa aiba fiarele ce bea.

Sub ochii lui, plini de senin si zare,
Sub ochii oglindind o departare,
Dureri si bucurii de-ale padurii
S-au petrecut, si-n suflet el le-a strans,
Si neschimbandu-si apa cataturii
In taina-a ras cu ele ori a plans.

Cand mierea lunii picura-n frunzisuri,
Ivind peste steiuri albe ascutisuri,
Cu gatul incordat prin seara zboara,
Indragostiti un tap si-o caprioara...
El se afunda-n ganduri pe un trunchi,
Privind duios la pusca pe genunchi.

Or, primavara in barlog ursacii
Nu mai incap de maica-le, saracii,
Iar ea, dorindu-si altii, mai marunti,
Ii bate si-i alunga catre munti...
El ii priveste-ntunecat la fata -
Noi inceputuri triste de viata.

Natura, ascultati-o, ii murmura
Cantecul ei de ger si de caldura,
Vibrarea fina de omat asprit,
Fosnirea moale-a frunzelor cazute
Ori sopotul de unde-nabusit
Cand vin de la izvor un palc de ciute.

In cicluri neoprite - ierni si veri -
Ne fura timpul, care cu poveri,
Si de privesti a inimii hambare
Mai goale le gasesti la cercetare,
Gandind ca saracit, ca maine pleci
In pribegie catre neguri reci.

Dar el, privind camarile din sine,
De zi cu zi le afla tot mai pline,
Padurii daruri fermecate toarce -
Ce daruie,-nsutit i se intoarce,
Si de va fi candva de-aici plecat,
Pleca-va dintre toti cel mai bogat.

Cu-avere simpla codrii il incarca...
Adanc el ii iubeste ca pe-o arca
Pe care-n timpi mai vechi ca amintirea
El a durat-o, randuind in ea
Galop de cerbi, barlog de ursi si unduirea
Izvoarelor, sa aiba fiarele ce bea.