Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Gemeni
(22 Mai - 21 Iunie)
In prima parte a zilei nu vei avea chef de nimic si nu vei reusi sa te concentrezi pe lucruri simple. Dar de la pranz incolo vei reveni la normal.
› vrei zodia taCultura generala
Thomas Edison a brevetat 1093 de inventii printre care cel pentru becul electric si aparatul de filmat. La moartea lui in 1931 avea 34 de brevete pentru inventii legate de telefon, 141 pentru baterii, 150 pentru telegraf si 389 pentru lumina electrica si energie. Multe brevete au fost versiuni imbunatatite ale unor inventii mai vechi.
› vrei mai multBancul zilei
Scufita rosie:
- Bunico, de ce ai gura asa mare?
- Bunico, de ce ai ochii asa mari?
- Bunico, de ce ai dintii asa de mari?
Bunica:
- Scufito, dispari cu lupa aia de-aici!
Shop Clopotel.ro
449.99 RON
| Versiune pentru imprimare |
Balada muntilorIS-au ivit pe rand in soare, Jos, la capatul potecii, Turma alba de mioare, Noatinele si berbecii. Sunet de talangi se-ngana. Sub poiana din Fruntarii, Zaboveste-n deal la stana Baciul Toma cu magarii. El se pleaca din carare Si tot leaga si dezleaga, Cumpaneste pe samare O gospodarie-ntreaga: Maldar de tarhaturi grele Cu desagi, caldari si paturi, Ca de-abia pot sta sub ele Doi magari voinici alaturi. Gata!... Baciul sta pe ganduri, Peste frunte mana-si duce. Se ridica-n doua randuri Si domol isi face cruce. Apoi cata lung spre creste Si spre tarcurile goale... Si convoiul, fara veste, A pornit incet la vale. * Cerul si-a schimbat vesmantul. Ploaia parca sta sa-nceapa. Printre brazi coboara vantul Ca un fosnet lung de apa. Adancit in ganduri multe Baciul sta si nu-si da seama C-a ramas in loc s-asculte... Dupa el, calcand cu teama, Merg tacutii lui prieteni Prin salbatice pripoare, Pe sub poale verzi de cetini, Pe poteca fara soare, Ori strabat in pas alene Luminisuri fara flori, Singuratice poiene Cu mesteceni visatori... Rar trezesc in a lor cale Cate-o piatra sub copita. Iar cand drumul se pravale Jos, la coasta povarnita, Calca baciul ca pe gratii Si-i struneste bland cu gura: - Catinel, feciorii tatii, Ca sa n-o pornim de-a dura!... II Astfel, turma dupa turma Pleaca toamna de la stani, De raman pustii in urma Muntii singuri si batrani. Astazi ca si-odinioara, Cat s-afunda-n vreme anii, Ei vazura cum coboara Pe carari de plai ciobanii, Cand pe soare, cand pe ploaie, Vreme multa, fara numar, Cu caciula lor de oaie Si cu sarica pe umar, A\'' trecutului vii moaste Peste care vremea creste, - Culmea verde mi-i cunoaste, Stanca sura mi-i iubeste... Iar in urma lor, pe sara, Astazi ca si alte dati, Lunga liniste coboara Peste mari singuratati. Toamna cu-a ei alba frunte Si cu galbenii-i conduri A lasat argint pe munte Si rugina pe paduri. La raspantii creste stogul De foi moarte de curand. Striga-n vale Topologul, Si-a lui larma, cand si cand, Ca o voce omeneasca Pana sus pe culmi tresare, Preajma muta s-o trezeasca Din senina ei visare. Tot mai jos apoi se lasa Poala norilor pe munte. Vin din iarna-ntunecoasa Zile lungi cu ploi marunte. Neguri dese-ncep sa cada, Se tarasc in jos pe plai. Pe paduri se strang gramada Falduri albe de buhai. Brazii stau in nemiscare, Printre ramuri ploaia pica, - Nici o creanga nu tresare, Nici un zbor de pasarica. Numai ferigele ude, Putregaiul si buretii Isi trimit miresme crude In desimea groasa-a cetii. Trunchiuri strambe, rasturnate Scorburile si bustenii Cu-a lor cioturi, pe-nserate Umplu codrii de vedenii. Sihla neagra se-nfioara. Speriat, dintr-un hatis Pui sfios de caprioara A iesit la luminis... Cu blanita zgribulita Sta si-asculta nemiscat... Vremea pare-ncremenita... Brazii fruntea si-au plecat, Spaimantati, ca pentru ruga: Colo-n fundul curmaturii, Dormitand pe-o buturuga S-a ivit Muma-Padurii... Dar nu-i nimeni sa-i zareasca Trupul had si desirat, Fata galbena de iasca, Nasul - ciot de brad uscat. Nici nu vede, nici n-aude, Doar isi scutura pe-o mana Parul ei de vreascuri ude, Fruntea plina de tarana. Si cum sta cu ceata-n spate Istovita langa trunchi, Radacini si crengi uscate Ii atarna pe genunchi. Negurile-i sug puterea. Ochii-i nemiscati si suri Cheama noaptea si tacerea Din adancuri de paduri... III Si se duc pe nesimtite Nopti pustii si zile reci, Cum s-aduna, putrezite, Frunze moarte pe poteci. Colo sus, culcat pe-o rana, Sta Negoiul mohorat Cu-a lui negura batrana Care-i tine de urat. Fulgii-ncep apoi sa cada. Firea-si doarme somnul ei Amortita sub zapada... Iar tarziu, la Sfantu-Andrei, Cand cobori de la povarna Printre plopi subtiri si rari, In senina zi de iarna Vezi departe muntii mari Cum isi zugravesc in soare Piscuri vinete spre cer, Povarnisuri sclipitoare, Brazi impodobiti de ger, Atarnand ca niste salbe Pe grumajii lor de stanci, Peste plaiurile albe Si prapastiile-adanci. |