Pollockmania a ajuns in Romania - interviu in exclusivitate cu autoarele bestseller-ului

Ati declansat fenomenul Pollockmania, dar nu stim foarte multe despre voi. Puteti sa va prezentati?

Anne Plichota, 43 de ani, mama unei fetite de 12 ani. Am studiat limba chineza, am lucrat in China in domeniul administratiei, apoi am fost asistenta medicala, vanzatoare, redactor, bibliotecara... Imi place literatura anglo-saxona si japoneza, deriziunea, orasele vechi, ceaiul, pop-rockul.

Cendrine Wolf, 42 de ani. Am fost profesoara de sport, apoi m-am ocupat de integrarea unor grupe de tineri in cartierele cu probleme. Am devenit bibliotecara specializata in literatura pentru copii si tineret. Imi place sa mananc, sa merg pe role, sa ma duc la cinema, imi plac oamenii cu umor.



Cum ati inceput sa scrieti pentru adolescenti?

Cand am inceput noi sa scriem, literatura pentru adolescenti era in plina explozie, gratie lui Harry Potter. In perioada aceea a avut loc o adevarata „revolutie editoriala”: s-a inteles ca adolescentii sunt doritori de romane in serie, ca nu se sperie de volumele groase si ca au intr-adevar nevoie de fictiune. Acest fenomen n-a sedus doar adolescentii, ci toate generatiile de cititori, si poate ca le-a apropiat intre ele.

Oksa Pollock s-a nascut datorita acestui spirit nou, dar nu numai! Voiam sa spunem povestea unei adolescente pentru ca este o varsta complexa si pasionanta. si apoi, ne simtim amandoua mai apropiate de copilarie si adolescenta, si cu mintea, si cu sufletul, asa incat e firesc ca am ales o eroina de 13 ani.  



Cine este Oksa Pollock si cum s-a nascut fenomenul Pollockmaniei?

Oksa este o fata obisnuita care se trezeste confruntata cu evenimente extraordinare si cu un destin neobisnuit. Este impulsiva, dinamica, credincioasa familiei si prietenilor sai, dotata cu un deosebit simt al umorului. Seamana cu o multime de fete de varsta ei, cunoaste aceleasi necazuri si aceleasi bucurii simple ale vietii. Nu este perfecta, are puncte slabe, defecte, iar magia si puterile ei nu-i permit sa rezolve toate problemele. Aceasta latura foarte „umana” este cu siguranta unul dintre motivele succesului sau: in definitiv, ea este ca toata lumea. Sau aproape...  Pollockmania s-a nascut odata cu primii fani, pe forumul consacrat Oksei. Acestia si-au insusit seria, creind o veritabila comunitate in jurul eroinei lor. Isi imagineaza continuari, fac sondaje, infiinteaza clanuri (clanul pro-Gus si cel pro-Tugdual...) si mai ales sunt la fel de solidari intre ei precum Refugiatii: se ajuta reciproc, se linistesc, se consoleaza, se incurajeaza. ii adori! Sunt tineri impresionanti, amuzanti, inteligenti, eleganti in spirit si atitudine. La intalniri au un semn specific gruparii lor: cravata!



Stim ca, dupa ce un editor v-a refuzat manuscrisul, v-ati hotarat sa-l publicati singure si sa comunicati cu cititorii pe un forum de pe site-ul cartii. Care a fost rolul internetului in aparitia si promovarea romanului Oksa Pollock?

Editarea pe cont propriu a fost o etapa extrem de bogata in invataminte si de asemenea foarte epuizanta: ne ocupam de intreg circuitul cartii, de la scriere la distributie, trecand prin punerea in pagina a textului, cautarea unei tipografii, depozitarea a sute de carti, promovarea... tot ceea ce face ca o carte sa existe! Cea mai vie amintire e materializata intr-un afurisit de carucior metalic pe care il foloseam intens pentru a transporta pachetele de carti la librarii, la posta, la targurile de carte.

In ceea ce priveste internetul, acesta a fost (si inca mai este) mijlocul ideal de a ne face cunoscuta cartea, prin intermediul site-ului si al forumului. Cand am editat Oksa Pollock pe cont propriu, internetul a reprezentat o adevarata trambulina: un cititor caruia-i placuse cartea isi spunea parerea pe forum, ceea ce ne permitea sa ne dam seama de impactul pe care l-a avut ea, si totodata o punea in valoare, era ca o vitrina pentru profesionistii cartii. Apoi a urmat etapa determinanta, cand pollockmaniacii s-au regrupat via internet pentru a trimite presei „Scrisoarea de protest” care avea sa ne schimbe viata: dupa ce a aparut, aceasta scrisoare a provocat valva si a atras atentia editorilor. Urmarea o cunoasteti: editura XO a reeditat seria, care are un mare succes, drepturile de publicare au fost cumparate de 23 de tari si o productie cinematografica este in curs de realizare...

Astazi, internetul isi pastreaza acelasi rol esential. Pollockmaniacii sunt din ce in ce mai numerosi si din ce in ce mai cosmopoliti, fiindca editorii nostri straini insotesc aparitia cartii de crearea unui site care ii este dedicat sau a unei pagini de Facebook. In ceea ce ne priveste, intervenim mai putin pe internet, dar observam enorm, ii cunoastem bine pe pollockmaniacii nostri. Le datoram totul si nu ii uitam.



Ce are Oksa Pollock original daca o raportam la personajele altor carti de acelasi gen?

Daca ne gandim la cartile fantastice, orginalitatea Oksei consta inainte de toate in faptul ca ea nu este orfelina. Gasesti atatia eroi solitari in povestile cu magie! Oksa are insa un anturaj solid: parintii, bunica, prietenii, comunitatea Refugiatilor. Ceea ce schimba mult lucrurile in derularea aventurilor Oksei, fiindca, oricare ar fi deciziile pe care le ia, ele vor avea consecinte atat asupra ei, cat si asupra oamenilor pe care ii iubeste. Nu faci aceleasi alegeri atunci cand nu esti singur, nu iti conduci viata in acelasi mod. Prin asta, am vrut sa demonstram forta solidaritatii, greutatea sentimentelor care-i leaga pe oameni unii de altii.

Ceea ce diferentiaza totodata romanul Oksa Pollock de alte carti fantastice este originalitatea creaturilor magice. Am utilizat puteri care exista intr-o gramada de carti si de filme (a zbura, a deplasa obiecte, a lansa flacari...), dar nu voiam sa reluam creaturile clasice din registrul fantastic. La fel stau lucrurile cu Suflatorul-de-granoki: nici nu se punea problema ca Oksa sa aiba o bagheta magica! Ii trebuia un accesoriu inedit! In sfarsit, povestea Oksei se petrece in realitate si in lumea noastra. Aceasta realitate este infatisata ca o constrangere, ceea ce restrange in mod considerabil posibilitatile: chiar daca Oksa are puteri magice, exista o groaza de lucruri pe care nu le poate face pentru ca realitatea o impiedica. Intr-o lume total imaginara, totul este posibil. Dar nu intr-a noastra.


Cand o sa vedem filmul Oksa Pollock?

In 2013. Dar vom fi cu siguranta in masura sa va dam noi informatii in lunile urmatoare. Ramane de vazut...



Ce metoda de lucru folositi atunci cand va scrieti cartile? Cum ati reusit sa scrieti o carte „la 4 maini”? Vi se intampla sa nu va intelegeti in privinta vreunui lucru? Cum reusiti sa va puneti de acord?

Timp de mai multe luni am construit planul seriei, ca un story-board, cu inceput, sfarsit, etapele importante. Dupa aceea, pentru fiecare pasaj, ne intalnim pentru a discuta intre patru ochi despre ce o sa scriem si despre modul in care urmeaza sa prezentam scena respectiva. De fapt, discutam totul inainte de a ne apuca de scris. Apoi eu (Anne) redactez si ii dau textul lui Cendrine. Eu scriu cu negru, ea cu rosu, fiecare adauga stratul ei de scriitura, ca pictorii. Este o constructie orizontala, o fuziune a ceea ce reuseste fiecare dintre noi sa dea mai bun.

Bineinteles ca ni se mai intampla sa nu fim de acord. Desi planul e stabilit dinainte, exista multe chestii neprevazute, idei care ne vin pe parcurs, personaje care isi impun personalitatea. Atunci, trebuie sa ne adaptam si, uneori, avem pareri divergente despre drumul pe care trebuie sa-l urmam. Asa ca discutam din nou, negociem, ne prezentam fiecare argumentele... Dar esentialul, cand lucrezi in doi, este sa-ti lasi la o parte ego-ul, sa-l asculti pe celalalt si sa-i respecti punctul de vedere. Caci cel mai important nu este orgoliul de a arata „cine ce a facut”,  ci sa reusesti sa faci in asa fel ca fiecare sa fie satisfacut de rezultat.



Inainte va ocupati singure de carierele voastre, fara a beneficia de sfatul unui editor. Acum aveti mai mult timp sa scrieti? Cum s-a efectuat tranzitia de la autoeditare la editarea profesionista?

Mai mult timp sa scriem? Succesul seriei si tot ce decurge din asta ne limiteaza un pic disponibilitatea si timpul pe care putem sa-l consacram scriiturii. Dar mai favorabil scrisului in mod evident este faptul ca nu mai trebuie sa ne ocupam de distributie si de promovare. Gata cu caruciorul de metal! La urma urmei, este o chestiune de organizare, trebuie sa stii sa conciliezi „prezentarea” cu partea de „scriitura”, mai intima, mai linistita.

Trecerea de la autoeditare la editura XO s-a petrecut foarte bine. Aveam o oarecare teama, ne era frica sa nu ni se impuna o linie directoare prea stricta. Dar nici vorba de asa ceva! Ne-am pastrat o foarte mare libertate in privinta scriiturii. In schimb, am mai lucrat la unele aspecte ale formei si ne-am permis astfel luxul de a face textul mai eficace, beneficiind de o privire de profesionist, obiectiva si linistitoare totodata.



Ce sfaturi le dati tinerilor scriitori?

Consecventa si tenacitatea sunt valori esentiale pe care trebuie sa le pastrezi cu mare grija in tine insuti. Sa nu abandonezi niciodata, sa pastrezi ritmul, sa accepti criticile, care se pot dovedi mai constructive decat crezi. si cel mai important lucru: sa crezi in ceea ce faci!



In ziua de azi se pare ca adolescentii sunt mai atrasi de jocuri video si de tehnologii decat de carti. Credeti ca fenomenul Harry Potter a influentat modul in care tinerii percep cartile?

Este adevarat ca, astazi, cartile se confrunta cu o concurenta foarte acerba, atat in domeniul insusi al editarii (sunt atat de multe titluri in librarii!), cat si in afara lui – exista o multime de mijloace tehnologice din ce in ce mai accesibile tuturor. si totusi, cartea pare sa aiba in continuare o adevarata aura. De la Harry Potter incoace se constata ca exista printre adolescenti o parte deloc neglijabila de citititori foarte pasionati, bulimici ai lecturii. si, contrar prejudecatilor, nu sunt doar fete! In paralel, s-a creat o adevarata dinamica in jurul unor carti, cu site-uri internet, forumuri, lansari-eveniment etc. De acord, marketingul nu este strain de toate astea, dar vremurile s-au schimbat, trebuie sa te adaptezi si sa te dotezi cu aceleasi „arme” ca adversarii tai. Bineinteles, nu toate titlurile beneficiaza de aceeasi promovare, dar se stie foarte bine ca un tanar cititor care a prins gustul lecturii gratie unei carti (nu conteaza care) se va indrepta si spre altele. asta-i lucrul cel mai important, nu?

Cand ne intalnim cu fanii nostri, vedem tineri care fac kilometri, ore intregi de drum pentru a ne cunoaste, sau altii care-si ies complet din minti doar fiindca noi suntem acolo, in fata lor. si nu suntem singurii autori care suscita reactii de acest tip... Asta ni se pare mai degraba incurajator:  cartea continua sa aiba ceva sacru in ochii publicului tanar sau mai putin tanar. Este un adevar pe care il verificam pe teren si ne bucuram din tot sufletul! Cartea a stiut si va sti sa ramana o valoare sigura, in ciuda schimbarilor tehnologice, in ciuda abundentei. Suntem convinse de asta.