ANALIZA: Elevii din cele mai sarace regiuni ale Romaniei au cea mai mica pondere a mediilor de peste 5 la Evaluarea Nationala

Cele mai putine note sub 5 s-au obtinut in Bucuresti si Ilfov, unde rata saraciei severe e si de doua ori mai mica decat in alte regiuni

Salvati Copiii Romania solicita autoritatilor masuri reale de restabilire a accesului egal la educatie de calitate pentru copiii vulnerabilizati de saracie

Rezultatele elevilor la Evaluarea Naționalã reflectã disparitãțile și inegalitãțile socio-economice dintre regiunile de dezvoltare ale României: astfel, regiunile Nord-Est și Sud-Muntenia, care se regãsesc constant în aproape toate analizele comparative ale Uniunii Europene ca fiind cele mai sãrace zone ale Europei (38,2%, respectiv 37,1% - 2022), au cele mai multe medii sub 5 (27,8%, respectiv 29,5) la Evaluarea Naționalã. De asemenea, regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia, afectatã în egalã mãsurã de sãrãcie (44,7%), înregistreazã ponderi modeste ale mediilor peste 5, în vreme ce mediile elevilor din regiunile București-Ilfov și Nord-Vest (sub 5, doar 17,5% și 22,8%), semnificativ mai bune decât în toate celelalte regiuni, coincid cu un nivel al sãrãciei și deprivãrii materiale severe chiar de douã ori mai scãzut fațã de restul țãrii (17,5% și, respectiv 17,7%). În aceste regiuni, copiii trãiesc în familii cu venituri mai mari și, în plus, beneficiazã de o infrastructurã școlarã adecvatã și programe educaționale mai bine structurate, ceea ce poate contribui la performanțe academice mai bune.

Astfel, analizând datele Ministerului Educației privind performanțele elevilor la Evaluarea Naționalã, și suprapunându-le în oglindã cu harta sãrãciei și excluziunii sociale în care regiunile de dezvoltare ale României sunt delimitate statistic, dezvãluie o serie de tendințe și corelații între sãrãcia materialã și performanțele slabe la evaluarea naționalã.

Spre deosebire de celelalte, în regiunea Sud-Est, deși consideratã polul sãrãciei și excluziunii sociale (46,9%) și al deprivãrii sociale și materiale severe (41,1%), elevii înregistreazã performanțe bune (medii peste 5 de 75,7%, dupã București-Ilfov și Nord-Vest). Pentru a înțelege aceste situații atipice, ar trebui sã avem în vedere decalajele foarte mari în performanțele elevilor dintre orașe precum Galați, Brãila sau Constanța și mediul rural lipsit de resursele economice ale județelor respective.

O corelație similarã regãsim și pentru regiunea Vest care, deși neafectatã profund de sãrãcie și deprivare materialã severã, se aflã mult sub media naționalã la notele peste 5 (72,7% fațã de media naționalã de 76,2%), ceea ce subliniazã necesitatea urgentã a atenuãrii clivajelor socio-economice dintre mediul urban și cel rural și a creșterii investițiilor în infrastructura școlarã și pregãtirea cadrelor didactice din comunele și satele acestor județe.

Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii România, a precizat: „Garanția pentru Copii, un instrument agreat cu Comisia Europeanã, ar trebui pus imediat în practicã, pentru a limita riscul de excluziune socialã și educaționalã al copiilor vulnerabili, unde România rãmâne în topul negativ al UE. În acest cadru, instituțiile europene considerã cã cele mai vulnerabile categorii de copii sunt copiii fãrã adãpost ori expuși deprivãrii locative severe, copiii cu dizabilitãți, copiii afectați de migrație, copiii care aparțin unei minoritãți etnice, copiii din instituțiile de protecție și copiii care aparțin familiilor expuse unor factori de risc care pot conduce la excluziune socialã (familii monoparentale, familii cu membri cu probleme de sãnãtate mintalã ori boli cronice, familii cu violențã domesticã, familii cu un pãrinte privat de libertate, familii cu copii care au la rândul lor copii). Solicitãm Guvernului României alocarea de fonduri și aplicarea de urgențã a Planului de reducere a sãrãciei copiilor”.

Suprapunerea hãrților sãrãciei și deprivãrii materiale cu harta performanțelor educaționale evidențiazã sãrãcia educaționalã și nevoia de intervenție în aceste regiuni pentru a asigura accesul egal la o educație de calitate pentru toți copiii.

Mai mult, patru din 10 copii (39,56%), absolvenți ai școlilor generale din comunele și satele din România, au înregistrat medii sub 5, în timp ce 21,5% dintre elevii din mediul urban au atins performanța de a obține note mai mari de 9. În ceea ce privește nota 10, copiii din orașe au fost de 14 ori mai mulți decât cei care trãiesc în mediul rural.

Analizele Salvați Copiii privind costurile ”ascunse” ale educației gratuite, realizate în anii trecuți, au arãtat cã pãrinții din mediul urban cheltuie cu 30-40% mai mult pentru pregãtirea suplimentarã, prin meditații sau program școlar prelungit, a copiilor lor¹ și, de asemenea, faptul cã meditațiile reprezintã o importantã categorie de cost, de aproximativ 2.500 lei anual în 2021, sumã pe care foarte puțin pãrinți din mediul rural și-o permit.

Înțelegerea și conștientizarea de cãtre Ministerul Educației Naționale și autoritãțile locale, a legãturii dintre sãrãcia materialã și performanțele educaționale slabe ale elevilor ar trebui sã conducã la dezvoltarea de politici și programe specifice, care sã îmbunãtãțeascã accesul la educație și sã ofere sprijin suplimentar pentru elevii din regiunile și comunitãțile sãrace, prin:

- modernizarea infrastructurii școlare și resurse suplimentare pentru școli, în vederea extinderii programelor ”Școalã dupã școalã” și ”O masã sãnãtoasã”, ținând seama de intensitatea sãrãciei și deprivãrii sociale și materiale severe;

- refacerea sistemului de educație timpurie în mediul rural, esențialã în dezvoltarea socialã și cognitivã a copiilor, prin înființarea de creșe și grãdinițe;

- întãrirea serviciilor sociale cu numãrul prevãzut de lege de asistenți sociali profesioniști pentru identificarea familiilor aflate în dificultate și a copiilor în situație de abuz și neglijare;

- crearea de programe de consiliere pentru elevi și mentorat pentru cadrele didactice; 

- mãsuri de stimulare a cadrelor didactice performante pentru menținerea lor în comunitãțile dezavantajate; 

- colaborarea cu organizațiile neguvernamentale ale cãror bune practici în comunitãțile rurale și zonele afectate de sãrãcie pot constitui programe de interes național;

- mãsuri cu caracter economic (investiții, infrastructurã de transport, sprijinirea actorilor economici locali etc.).

Copiii români sunt cei mai afectați copii europeni de riscul de sãrãcie și excluziune socialã și de deprivarea materialã severã

În 2021, peste 1,5 milioane de copii din România (41,5% din numãrul total al copiilor) creșteau în risc de sãrãcie sau excluziune socialã, a cãrei intensitate s-a mãrit comparativ cu anii anteriori. Riscul de sãrãcie sau de excluziune socialã în rândul copiilor este mult mai mare în zonele rurale decât în mediul urban: în 2021, rata a fost de 16,1% în orașele mari, 30,7% în urbanul mic și suburbii și 50,1% în zonele rurale.

Comparația pe regiunile de dezvoltare ale României, pe întreaga populație, indicã o discrepanțã semnificativã între acestea: cele mai ridicate valori se regãsesc în regiunile Sud-Est (46,9%), Sud-Vest Oltenia (44,7%) și Nord-Est (38,2%), iar cele mai scãzute în regiunile Nord-Vest (27,4%) și Vest (29,5%), regiunea București-Ilfov (19,2%) fiind singura sub media europeanã (21,6%).²

Dintre țãrile UE, cea mai mare proporție de copii și tineri (15-29 de ani) care au fost grav defavorizați din punct de vedere material și social în 2021 a fost înregistratã în România (23,1%), urmatã de Bulgaria (18,7%), Grecia (14,2%) și Ungaria (10,3%).

De reținut cã deprivarea materialã și socialã severã afecteazã în primul rând copii. În 2022, aproape una din 6 familii din România nu și-a putut permite sã își încãlzeascã locuința în mod corespunzãtor (15,2%) și aproape una din patru nu și-a putut permite o masã hrãnitoare (22,1%), cu situația cea mai dramaticã în cazul familiilor cu trei sau mai mulți copii (peste 25%).³

Sãrãcia educaționalã a copiilor din România

Lipsa accesului la educație remedialã dupã cei doi ani de pandemie și pseudo-educație online și organizarea intervențiilor educaționale suplimentare în funcție de resursele locale, reduse sau prost administrate, au exacerbat decalajele în cunoștințe și abilitãți fațã de ceilalți copii din orașele mari sau comunitãțile dezvoltate, producând inevitabil și pe termen lung izolarea socialã a copiilor și familiilor lor.

Acesta este aspectul ”sãrãciei educaționale”, indicator propus de Salvați Copiii ca reper strategic pentru eliminarea discriminãrii sistematice a comunitãților dezavantajate socio-economic, în special în cele rurale, în alocarea de resurse pentru copii, pentru educația, protecția și asistența lor medicalã.⁴ În acest sens, transmiterea intergeneraționalã a sãrãciei și izolãrii sociale are un preț ridicat pe care societatea româneascã nu și-l permite.

Dreptul la educație de calitate al copiilor din România

Abandonul școlar rãmâne o problemã persistentã pe întreaga perioadã de implementare a Legii Educației Naționale nr. 1/2011. În anul școlar 2019/2020, numãrul elevilor afectați de acest fenomen a fost de 35.259, dintre care 20.878 la ciclul primar și gimnazial și 14.381 la nivelul liceal.

Rãmâne îngrijorãtor fenomenul neparticipãrii școlare, înregistrându-se 286.150 de copii cu vârste între 7 și 17 ani care nu se aflau în sistemul educațional la 1 ianuarie 2021, dintr-un total de aproximativ 2.500.000 de copii de vârstã școlarã.

De asemenea, problema abandonului școlar timpuriu persistã. În anul 2021, rata tinerilor cu vârste între 18 și 24 de ani care nu au finalizat învãțãmântul secundar superior și nu urmeazã niciun program educațional sau de formare a înregistrat o ușoarã îmbunãtãțire, ajungând din nou la nivelul din 2019, de 15,3%. Cu toate acestea, aceastã ratã rãmâne semnificativ mai mare decât media Uniunii Europene, care este de 9,7%.

În special, rata abandonului școlar timpuriu este extrem de ridicatã în rândul elevilor romi. Doar 22% dintre tinerii romi cu vârste între 18 și 24 de ani au finalizat învãțãmântul secundar superior, în comparație cu 83,3% din totalul populației generale.⁵