ANALIZA: Discrepanta dintre rata de promovare a Bacalaureatului la filiera tehnologica si cea de la filiera teoretica e alarmanta: 30%

Aproximativ unu din doi elevi de la liceele tehnologice traieste in mediul rural, unde se afla aproape jumatate dintre aceste licee. Harta saraciei indica accesul mai slab al copiilor vulnerabili la educatie de calitate

- Unu din doi elevi care frecventeazã liceele cu profil tehnologic trãiește și învațã în mediul rural, unde se aflã 43% dintre liceele cu acest profil (166 din 355);

- Dintre elevii liceelor tehnologice înscriși la examen, aproape 6% nu s-au prezentat, în timp ce dintre elevii filierei teoretice, doar 0,9% au absentat. Totodatã, ratele de promovare ale acestor douã filiere educaționale capãtã o diferențã de 30%, o diferențã aproape constantã de-a lungul anilor;

- Județul Ilfov are cea mai scãzutã ratã de promovare la nivel național– 59%, fațã de 80,5%, media naționalã (dupã contestații);

- Cea mai mare ratã de promovare este în București, cu 84,5% de elevi care au obținut rezultate bune sau foarte bune și, în ordinea performanțelor, alte trei regiuni Sud-Est (82,57%), Nord-Est (80,83%) și Nord-Vest (cea mai dezvoltatã regiune din punct de vedere economic, dupã București) (80,63%);

Dintr-un total de 355 de licee cu profil tehnologic din România, 166 se aflã în mediul rural, ceea ce înseamnã cã aproximativ unu din doi elevi care frecventeazã aceste unitãți de învãțãmânt trãiește și învațã în mediul rural. Datele Ministerului Educației aratã cã, dintre elevii liceelor tehnologice înscriși la examen, aproape 6% nu s-au prezentat, în timp ce dintre elevii filierei teoretice doar 0,9% au absentat de la examen. Totodatã, ratele de promovare ale acestor douã filiere educaționale capãtã o diferențã de 30%, o diferențã aproape constantã de-a lungul anilor. De altfel, liceele cu profil tehnologic reprezintã 80% din totalul liceelor aflate în comune.

Prin analizarea datelor Ministerului Educației referitoare la performanțele elevilor în cadrul examenului de Bacalaureat din acest an putem observa cã existã o corelație semnificativã între sãrãcia materialã și performanțele slabe înregistrate de elevi în anumite regiuni. Aceastã constatare devine evidentã atunci când comparãm rezultatele examenului cu harta sãrãciei și a deprivãrii materiale și sociale severe care delimiteazã statistic regiunile de dezvoltare ale României.

Deși corelațiile nu sunt la fel de puternice ca în cazul comparãrii cu rezultatele Evaluãrii Naționale, este important de menționat cã ele rãmân semnificative în analiza informațiilor despre Bacalaureatul din acest an, mai ales în regiunile din sudul și centrul României.

Aceste concluzii sunt evidente pentru regiunile Sud-Vest Oltenia și Sud Muntenia, caracterizate prin rate ridicate ale riscului de sãrãcie și excluziune sociale (44,7%, respectiv 37,1%), în special în mediul rural. În aceste regiuni, doar 75,68%, respectiv 73,91% au promovat examenul de bacalaureat, departe de media naționalã de 80,5% sau de performanțele elevilor din București (84,5%), regiunile Nord-Vest (80,63%), Nord-Est (80.83%) și Sud-Est (82,57%).

Situația din județul Ilfov (fãrã a lua în considerare reușita statisticã a Capitalei) evidențiazã probleme serioase de promovabilitate din licee, vorbind despre cea mai scãzutã ratã la nivel național – 59%.

La polul opus se aflã București, cu 84,5% de elevi care au obținut rezultate bune sau foarte bune și, în ordinea performanțelor, alte trei regiuni: Sud-Est (82,57%), Nord-Est (80.83%) și Nord-Vest - cea mai dezvoltatã regiune din punct de vedere economic, dupã București - (80,63%).

În România, dintr-un total de 355 de licee cu profil tehnologic, 166 se aflã în mediul rural, ceea ce înseamnã cã aproximativ unu din doi elevi care frecventeazã aceste unitãți de învãțãmânt trãiește și învațã în mediul rural. Aceste licee reprezintã, de altfel, 80% din totalul liceelor aflate în comune. Referitor la rezultatele la liceele cu profil tehnologic, acestea reprezintã un alt argument al discrepanțelor economice uriașe dintre zonele urbane și rurale ori dintre regiunile de dezvoltare economicã. 

Analizând specific situația promovãrii la filiera tehnologicã, constatãm cã aceleași douã regiuni din sudul țãrii (Sud-Vest Oltenia și Sud Muntenia) sunt codașele la promovare, doar 3 din 4 copii obținând media generalã de cel puțin 6 (73,91% și 75,68%). Județul Ilfov se înscrie din nou printre cele mai puțin performante județe (35,7), fiind depãșit însã, în mod negativ, de județele Cãlãrași (35,2%), Covasna (27,9%) și Teleorman (25,9%). La polul opus, pentru aceastã filierã educaționalã, București înregistreazã o ratã de 71%.

Deși contradictoriu la prima vedere, regiunea Sud-Est, ce figureazã în mod constant în ultimul deceniu ca fiind cea mai sãracã regiune din România și una dintre cele mai dezavantajate economic din Uniunea Europeanã, înregistreazã, dupã București, rezultatele cele mai bune la datele generale de promovare din promoția curentã de elevi și, distinct, la rata de promovare pe filiera profesionalã. Aceastã situație statisticã poate fi explicatã prin disparitãțile uriașe pe care le regãsim între centrele economice și sociale puternice, precum Galați, Constanța, și mediul rural al județelor lor. Pe de altã parte, în alte județe, precum Teleorman, Giurgiu, Covasna, Vaslui, Olt, Ialomița, Cãlãrași, Harghita ori Ilfov, ale cãror municipii nu capãtã vreo semnificație economicã comparabilã cu alte orașe mai dezvoltate, situația promovãrii pentru filiera tehnologicã este dramaticã, doar unul din trei copii care s-au prezentat la examen reușind sã obținã media necesarã pentru promovare.

Datele Ministerului Educației aratã cã, dintre elevii liceelor tehnologice înscriși la examen, aproape 6% nu s-au prezentat, în timp ce elevii filierei teoretice, doar 0,9% au ales sã amâne prezentarea la examen pentru o altã sesiune. Totodatã, ratele de promovare ale acestor douã filiere educaționale capãtã o diferențã de 30%, o diferențã aproape constantã de-a lungul anilor.

Sperãm cã noua Lege a educației sã corecteze aceastã inegalitate, datã fiind prevederea art. 102 care stabilește ”pentru filiera tehnologicã, o probã scrisã specificã domeniului de pregãtire ºi o probã, la alegere, dintre disciplinele relevante pentru profilul real”, ceea ce va permite o pregãtire teoreticã mai apropiatã acestui profil liceal și, destul de probabil, rezultate mai bune la bacalaureat.

„Rezultatele sunt, o datã în plus, o radiografiere crudã a sistemului de educație, în corelație cu sãrãcia. Clivajul rural – urban pe care îl aratã orice statisticã socialã, fie cã vorbim de educație, fie cã vorbim despre accesul la servicii medicale, este unul care s-a cronicizat și care nu poate fi soluționat fãrã politici publice integrate, care sã vizeze atât restabilirea accesului egal la școalã pentru toți copiii, cât și mãsuri concrete de corectare a disparitãților socio-economice”, a declarat Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii România.

CONTEXT

Potrivit analizei Salvați Copiii România din 3 iulie, rezultatele elevilor la Evaluarea Naționalã reflectã disparitãțile și inegalitãțile socio-economice dintre regiunile de dezvoltare ale României: astfel, regiunile Nord-Est și Sud-Muntenia, care se regãsesc constant în aproape toate analizele comparative ale Uniunii Europene ca fiind cele mai sãrace zone ale Europei (38,2%, respectiv 37,1% - 2022), au cele mai multe medii sub 5 (27,8%, respectiv 29,5%) la Evaluarea Naționalã. De asemenea, regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia, afectatã în egalã mãsurã de sãrãcie (44,7%), înregistreazã ponderi modeste ale mediilor peste 5, în vreme ce mediile elevilor din regiunile București-Ilfov și Nord-Vest (sub 5, doar 17,5% și 22,8%), semnificativ mai bune decât în toate celelalte regiuni, coincid cu un nivel al sãrãciei și deprivãrii materiale severe chiar de douã ori mai scãzut fațã de restul țãrii (17,5%, respectiv 17,7%). În aceste regiuni, copiii trãiesc în familii cu venituri mai mari și, în plus, beneficiazã de o infrastructurã școlarã adecvatã și programe educaționale mai bine structurate, ceea ce poate contribui la performanțe academice mai bune.

Suprapunerea hãrților sãrãciei și deprivãrii materiale cu harta performanțelor educaționale evidențiazã sãrãcia educaționalã și nevoia de intervenție în aceste regiuni pentru a asigura accesul egal la o educație de calitate pentru toți copiii.

Mai mult, patru din 10 copii (39,56%), absolvenți ai școlilor generale din comunele și satele din România, au înregistrat medii sub 5, în timp ce 21,5% dintre elevii din mediul urban au atins performanța de a obține note mai mari de 9. În ceea ce privește nota 10, copiii din orașe au fost de 14 ori mai mulți decât cei care trãiesc în mediul rural.

Analizele Salvați Copiii privind costurile ”ascunse” ale educației gratuite, realizate în anii trecuți, au arãtat cã pãrinții din mediul urban cheltuie cu 30-40% mai mult pentru pregãtirea suplimentarã, prin meditații sau program școlar prelungit, a copiilor lor¹ și, de asemenea, faptul cã meditațiile reprezintã o importantã categorie de cost, de aproximativ 2.500 lei anual în 2021, sumã pe care foarte puțin pãrinți din mediul rural și-o permit.

Înțelegerea și conștientizarea de cãtre Ministerul Educației Naționale și autoritãțile locale, a legãturii dintre sãrãcia materialã și performanțele educaționale slabe ale elevilor ar trebui sã conducã la dezvoltarea de politici și programe specifice, care sã îmbunãtãțeascã accesul la educație și sã ofere sprijin suplimentar pentru elevii din regiunile și comunitãțile sãrace, prin:

- modernizarea infrastructurii școlare și resurse suplimentare pentru școli, în vederea extinderii programelor ”Școalã dupã școalã” și ”O masã sãnãtoasã”, ținând seama de intensitatea sãrãciei și deprivãrii sociale și materiale severe;

- refacerea sistemului de educație timpurie în mediul rural, esențialã în dezvoltarea socialã și cognitivã a copiilor, prin înființarea de creșe și grãdinițe;

- întãrirea serviciilor sociale cu numãrul prevãzut de lege de asistenți sociali profesioniști pentru identificarea familiilor aflate în dificultate și a copiilor în situație de abuz și neglijare;

- crearea de programe de consiliere pentru elevi și mentorat pentru cadrele didactice;

- mãsuri de stimulare a cadrelor didactice performante pentru menținerea lor în comunitãțile dezavantajate;

colaborarea cu organizațiile neguvernamentale ale cãror bune practici în comunitãțile rurale și zonele afectate de sãrãcie pot constitui programe de interes național;

- mãsuri cu caracter economic (investiții, infrastructurã de transport, sprijinirea actorilor economici locali etc.).

Copiii români sunt cei mai afectați copii europeni de riscul de sãrãcie și excluziune socialã și de deprivarea materialã severã

În 2021, peste 1,5 milioane de copii din România (41,5% din numãrul total al copiilor) creșteau în risc de sãrãcie sau excluziune socialã, a cãrei intensitate s-a mãrit comparativ cu anii anteriori. Riscul de sãrãcie sau de excluziune socialã în rândul copiilor este mult mai mare în zonele rurale decât în mediul urban: în 2021, rata a fost de 16,1% în orașele mari, 30,7% în urbanul mic și suburbii și 50,1% în zonele rurale.

Comparația pe regiunile de dezvoltare ale României, pe întreaga populație, indicã o discrepanțã semnificativã între acestea: cele mai ridicate valori se regãsesc în regiunile Sud-Est (46,9%), Sud-Vest Oltenia (44,7%) și Nord-Est (38,2%), iar cele mai scãzute în regiunile Nord-Vest (27,4%) și Vest (29,5%), regiunea București-Ilfov (19,2%) fiind singura sub media europeanã (21,6%).²

Dintre țãrile UE, cea mai mare proporție de copii și tineri (15-29 de ani) care au fost grav defavorizați din punct de vedere material și social în 2021 a fost înregistratã în România (23,1%), urmatã de Bulgaria (18,7%), Grecia (14,2%) și Ungaria (10,3%). 

De reținut cã deprivarea materialã și socialã severã afecteazã în primul rând copiii. În 2022, aproape una din 6 familii din România nu și-a putut permite sã își încãlzeascã locuința în mod corespunzãtor (15,2%) și aproape una din patru nu și-a putut permite o masã hrãnitoare (22,1%), cu situația cea mai dramaticã în cazul familiilor cu trei sau mai mulți copii (peste 25%).³

Sãrãcia educaționalã a copiilor din România

Lipsa accesului la educație remedialã dupã cei doi ani de pandemie și pseudo-educație online și organizarea intervențiilor educaționale suplimentare în funcție de resursele locale, reduse sau prost administrate, au exacerbat decalajele în cunoștințe și abilitãți fațã de ceilalți copii din orașele mari sau comunitãțile dezvoltate, producând inevitabil și pe termen lung izolarea socialã a copiilor și familiilor lor.

Acesta este aspectul ”sãrãciei educaționale”, indicator propus de Salvați Copiii ca reper strategic pentru eliminarea discriminãrii sistematice a comunitãților dezavantajate socio-economic, în special în cele rurale, în alocarea de resurse pentru copii, pentru educația, protecția și asistența lor medicalã.⁴ În acest sens, transmiterea intergeneraționalã a sãrãciei și izolãrii sociale are un preț ridicat pe care societatea româneascã nu și-l permite.

Dreptul la educație de calitate al copiilor din România

Abandonul școlar rãmâne o problemã persistentã pe întreaga perioadã de implementare a Legii Educației Naționale nr. 1/2011. În anul școlar 2019/2020, numãrul elevilor afectați de acest fenomen a fost de 35.259, dintre care 20.878 la ciclul primar și gimnazial și 14.381 la nivelul liceal.

Rãmâne îngrijorãtor fenomenul neparticipãrii școlare, înregistrându-se 286.150 de copii cu vârste între 7 și 17 ani care nu se aflau în sistemul educațional la 1 ianuarie 2021, dintr-un total de aproximativ 2.500.000 de copii de vârstã școlarã.

De asemenea, problema abandonului școlar timpuriu persistã. În anul 2021, rata tinerilor cu vârste între 18 și 24 de ani care nu au finalizat învãțãmântul secundar superior și nu urmeazã niciun program educațional sau de formare a înregistrat o ușoarã îmbunãtãțire, ajungând din nou la nivelul din 2019, de 15,3%. Cu toate acestea, aceastã ratã rãmâne semnificativ mai mare decât media Uniunii Europene, care este de 9,7%.

În special, rata abandonului școlar timpuriu este extrem de ridicatã în rândul elevilor romi. Doar 22% dintre tinerii romi cu vârste între 18 și 24 de ani au finalizat învãțãmântul secundar superior, în comparație cu 83,3% din totalul populației generale.⁵