Horoscopul zilei

Taur
(21 Aprilie - 21 Mai)


Sanatate
Bani
Dragoste

› vrei zodia ta

Cultura generala

Leul este regele felinelor nu doar datorita infatisarii lui ci pentru ca traieste in grupuri sociale foarte bine organizate.

› vrei mai mult

Bancul zilei

un rus un francez un englez naufragiati pe o insula prind pestisoru de aur care le indeplineste la fiecare trei dorinte francezu vroia 10 mil de franci o nevasta frumoasa si sal duca inapoi in tara , englezu un titlu nobiliar un castel si 2 mil de lire, vine randu rusului carezice:prima dorinta -o lada de votca........a doua..... mai adu o lada,a treia ....adui inapoi pe aia doi sa nu beau lazile singur!

› vrei mai mult
Versiunea imprimabila

 

A fost odata un imparat si o imparateasa, amindoi tineri si frumosi, dar nu faceau copii.
Intr-o zi, veni la imparatul un arap buzat si-i zise:

— Sa traiesti, luminate imparate! Am, auzit ca imparateasa nu face copii si am adus buruieni pe care, cum le-o bea, ramine grea.
Imparatul lua buruienile de la arap si porunci sa-i dea cal imparatesc si un rind de haine de aur ce-ti lua vederile de frumusete, apoi chema pe imparateasa si-i dete buruienile sa le fiarba si sa le bea. Imparateasa chema pe bucatareasa si-i dete buruienile sa le fiarba, fara sa-i spuie de ce treaba sunt. Bucatareasa, nestiind puterea lor, gusta dintr-insele si apoi le duse imparatesei sa le bea. Nu trecu mult timp la mijloc si ramase grea imparateasa si bucatareasa. Iar cind veni vremea, nascura amindoua cite un coconas mai frumos decit tot ce este frumos pe lumea aceasta, si le puse nume unuia Dafin si altuia Afin.

Intr-o zi, imparatul pleca la batalie si, lasind pe fiul sau in locu-i, ii dete o multime de chei in mina si-i zise:
— Fiule, in toate casele ce se deschid cu aceste chei sa intri, iar in casa ce se deschide cu cheia de aur sa nu-ti calce piciorul, caci nu va fi bine de tine.

Cum pleca imparatul din oras, fiul sau intra prin toate casele si vazu o multime de pietre nestimate foarte frumoase, dar nu-i placu nici una dintr-insele; in cele din urma, ajunse si la casa ce se deschidea cu cheia de aur, statu putin inaintea usei, se gindi la porunca ce-i dedese tata-sau, dar biruindu-l nerabdarea, intra inlauntru si vazu un ochean de sticla. Se uita prin el si vazu un palat cu totul si cu totul de aur, incit la soare te puteai uita, iar la dinsul ba. Si intr-insul sedea doamna Chiralina, tinara copila, floare din gradina, frumoasa ca o zana.

Dupa ce o privi mai mult timp, puse ocheanul iarasi la locul lui si iesi afara cu ochii plini de lacrami.
Nu trecu mult timp si imparatul se intoarse de la batalie biruitor; dar in loc sa-i iasa fiul sau inainte, sa-l priimeasca cu bucurie, iesi numai imparateasa si-i spuse ca fiul ei este bolnav. Imparatul pricepu numaidecit de unde-i venea boala si chema pe toti doftorii si doftoritele din lume, dar toti ii zisera ca pina nu va da fiului sau de sotie pe doamna Chiralina, el nu se va insanatosa. Imparatul trimise soli peste soli la doamna Chiralina, dar fu peste putinta, caci tatal ei nu voia sa o marite.

Auzind feciorul imparatului toate acestea, hotari sa se duca el insusi sa o ceara de la tatal ei. Asadar spuse toate acestea fratelui sau de cruce si, intr-o zi, plecara amindoi si se facura nevazuti. Mersera zi de vara pina seara si ajunsera la muma Crivatului, batura la usa si iesi inaintea lor o baba zbircita si ii intreba ce cauta. Ei raspunsera ca cer sa-i gazduiasca pina a doua zi si sa le spuie pe care drum sa apuce ca sa ajunga la imparatia doamnei Chiralina.

Baba se uita la dinsii cu mila si apoi le zise:
— V-as priimi in casa cu mare bucurie, da mi-e frica ca va veni fiul meu si va face pre amindoi sloi de gheata; duceti-va mai bine la sora mea cea mai mica, ca ea poate sa va gazduiasca si sa va spuie si drumul la doamna Chiralina.

Feciorul de imparat pleca inainte si ajunse la muma Vintului turbat; plecara si de acolo si ajunsera la muma Vintului de primavara, batura in usa si iesi o femeie inalta si tinara, si frumoasa. Aceasta femeie, cum vazu pe feciorul de imparat, ii zise:
— Draga Fat-Frumos, stiu ca ai plecat sa cauti pe doamna Chiralina, s-o iei de sotie; dar nu vei putea sa ajungi pina la imparatia ei fara ajutorul fiului meu. Ramineti aci, dar trebuie sa va ascunz foarte bine, caci cum o simti fiul meu ca se afla la mine oameni dupa tarimul cellalt, va omoara. Zicind aceste vorbe, plesni de trei ori din palme si indata sari dupa soba o pasare de aur, cu ciocul de diamant si cu ochii de smarand, si-i baga subt aripi pe amindoi, apoi se sui iarasi pe soba.

Nu trecu mult timp si se auzi o dulce vijiitura de vint, care aducea un miros de trandafiri si de rozmarini, usa se deschise singura si intra in casa un flacau frumos, cu par lung de aur, cu aripi de argint si cu un bat in mina, impletit cu de tot felul de ierburi si flori. Cum intra in casa, zise ma-sei:

— Mama, mie imi miroase a om dupa tarimul cellalt.
— Ti-o fi mirosind, mama, dar p-aicea n-are ce cauta oamenii dupa tarimul cellalt.
Vintul se linisti si se puse la masa; dar dupa ce minca o strachina de lapte dulce de caprioara si bau apa de micsunele dintr-o oala de marmura, se puse la povestit.

Ma-sa, vazindu-l cu voie buna, zise:
— Fiul meu, ia spune-mi, unde este imparatia doamnei Chiralina si cum ar face cineva ca sa o ia de nevasta?
— Greu lucru ma intrebasi, mama! dar, aide, treaca- mearga. Imparatia doamnei Chiralina este departe de aci, cale de zece ani; dar aceasta cale se poate face cit te stergi la ochi daca cineva s-o duce in padurea cea neagra de linga girla de pacura, care arunca cu pietre si foc pina la cer, si daca o incaleca pe busteanul ielelor cu care poate sa treaca girla; insa cine aude si va spune cuiva, acela sa se faca de piatra pina la genuchi. Dupa ce va ajunge la imparatie, trebuie sa se faca un cerb de aur si sa intre intr-insul ca sa ajunga in odaia imparatesei si sa o fure; cine aude si va spune cuiva sa se faca de piatra pina la briu. Dupa ce o va lua de sotie, muma Crivatului, de pizma, o sa trimita un ovrei cu niste camasi frumoase si mai subtiri decit pinza paianjenului. Doamna Chiralina o sa cumpere camasi, si daca nu le va uda cu lacrimi de turturica, cum se va imbraca cu dinsele, va muri; cine aude si va spune cuiva sa se faca cu totul si cu totul de piatra.

Pe cind vintul spunea toate acestea, feciorul de imparat adormise, iar feciorul bucataresei ramasese destept si auzise tot.
A doua zi, dupa ce pleca vintul d-acasa, feciorul de imparat intreba pe muma vintului daca i-a spus fiul sau ceva; dar ea, temindu-se sa nu se faca piatra, ii raspunse ca n-a aflat nimic.

Atunci feciorul bucataresei si cel de imparat luara drumul inainte si se dusera zi de vara pina seara, dar cind fu pe la scapatatul soarelui, auzira un zgomot si un urlet mare, apoi vazura o girla mare de pacura aprinsa, aruncind pietre pina la inaltul cer. Feciorul de imparat se sperie, dar feciorul bucataresei ii zise:
— Nu te teme de nimic si vino cu mine in aceasta padure, si fa ce ti-oi zice eu.

Ajungind in mijlocul padurii, zarira busteanul ielelor, incalicara amindoi pe dinsul si, dindu-i pinteni de trei ori, se prefacu intr-o caruta cu doisprezece cai de foc si intr-o clipa se inalta pina la Vintul turbat si se pogori la portile palatului doamnei Chiralina. Apoi, dupa ce se detera jos, caruta se prefacu iar in bustean si ei ramasera dinaintea unui palat de zamfir (piatra) si cu portile de chiparos; iar la una din ferestre sta doamna Chiralina, imbracata cu haine de aur tesute cu margaritar.

Cum vazu doamna Chiralina pe feciorul de imparat, prinse o asa de mare dragoste de dinsul, incit cazu la grea boala si ajunse la ceasul mortei.
Ce nu facu bietul imparat ca sa o scape? Dar toate erau in zadar. In cele din urma, veni o baba si-i zise:

— Luminate imparate, sa traiesti intru multi ani! Daca vrei sa se faca sanatoasa fiica imparatiei-tale, sa cauti cerbul de aur care cinta ca toate pasarile si sa-l aduci in casa numai trei zile si vei vedea cum se va face sanatoasa.
Imparatul puse sa strige pristavul in toata imparatia; iar dupa trei zile, feciorul bucataresei lovi busteanul de trei ori si se facu un cerb de aur frumos, apoi baga intr-insul pe feciorul de imparat si se puse dinaintea palatului.

Imparatul, vazind cerbul, se dete jos si intreba pe feciorul bucataresei daca-i este de vinzare.
— Nu-mi este de vinzare, ci de inchiriere, raspunse cu semetie feciorul bucataresei.
— Ei bine! ce ai sa-mi ceri, ca sa mi-l dai numai trei zile?
— Sa-mi dai o mie de bani de aur.

Tocmeala se facu si imparatul lua cerbul si-l baga in odaia doamnei Chiralina; apoi se duse la treaba lui.
Cerbul, cum se vazu numai cu doamna Chiralina, incepu sa cinte un cintec de dor, de plingea lemnele si pietrele. Doamna Chiralina adormi, iar feciorul de imparat iesi din cerb si o saruta pe frunte, apoi intra iarasi in cerb.

A doua zi, doamna Chiralina spuse femeilor sale ca a visat de doua ori ca a sarutat-o un june frumos. Atunci una din femei, fiind mai priceputa, zise doamnei Chiralina ca, pe data ce va incepe cerbul sa cinte, sa se prefaca ca doarme si cum va simti ca o saruta cineva, sa puie mina pe dinsul.

Cum veni noaptea, cerbul incepu sa cinte un cintec de jale. Doamna Chiralina se prefacu ca doarme si, cind veni Fat-Frumos sa o sarute, il strinse in brate si-i zise:

— D-acum inainte nu vei mai scapa, ca mult am dorit sa te dobindesc.
Ei se giugiulira ca niste porumbei pina ii apuca ziua; iar cind fu pe la prinz, veni imparatul si cu fiul bucataresei ca sa-i dea cerbul. Doamna Chiralina incepu sa plinga ca nu vrea nicidecum sa se desparta de cerb; dar fiul bucataresei zise incetinel:
— Cere de la imparatul voie sa petreci cerbul pina afara din oras, caci acolo ne asteapta o caruta cu doisprezece cai de foc, in care o sa ne suim cu totii si o sa ne ducem la imparatia lui Fat-Frumos, iubitul tau.

Doamna Chiralina ceru si dobindi de la imparatul aceasta voie si petrecu pe cerb cu mare alai pina afara din oras; atunci Afin lovi cerbul de trei ori in burta si indata se facu dintr-insul o caruta cu doisprezece cai de foc; apoi, luind pe doamna Chiralina c-o mina si pe Dafin cu alta, sari intr-insa si se facura nevazuti. Si dupa ce umblara zi de vara pina-n seara, ca cuvintul de poveste ce d-acilea incolo se gateste, iesira pe tarimul cellalt si ajunsera in tara lor.

Imparatul, cum priimi stire despre sosirea fiului sau, ii iesi inainte cu multime de osti, apoi il insoti cu doamna Chiralina si facu nunta imparateasca, care tinu trei zile si trei nopti.

Intr-o zi, doamna Chiralina sedea la fereastra palatului si se uita la drum, cind iaca un ovrei cu camasi de vinzare. Doamna Chiralina il chema sus si lua doua camasi mai subtiri decit pinza paianjenului si se imbraca cu una dintr-insele. Nu trecu mult si se bolnavi atit de greu, incit ajunse pe mina mortei.

Afin afla de boala imparatesei si intra pe la miezul noptei in odaia unde dormea ea, apoi o stropi peste tot cu lacrami de turturica si iesi afara; dar strejarii de la usa se dusera la Dafin-imparat si-l pirira ca l-a vazut sarutind pe imparateasa.
Imparatul, cum auzi, se facu foc de minie si porunci sa taie capul lui Afin. Dar cind ajunse la locul de pierzare, Afin zise imparatului:
— Multi ani sa-ti dea Dumnezeu, imparate; pentru toata fratia si dragostea mea catre tine, te rog sa stringi pe toti boierii cei mari ai imparatiei, ca am sa spui inaintea lor un mare cuvint. Si apoi vei porunci sa-mi taie capul.

Imparatul porunci sa adune divanul imparatesc, in care sa fie de fata si doamna Chiralina, si aducind pe Afin, ii zise:
— Spune, nelegiuitule, aceea ce ai de spus!
Atunci Afin incepu asa:

— A fost odata un fecior de imparat care prinse dragoste asupra unei fete de imparat dupa tarimul cellalt, si fiindca nu putea sa traiasca fara dinsa, a plecat impreuna cu fratele sau de cruce ca ori s-o gaseasca, ori sa-si rapuie capul prin pustii. Dupa ce umblara lumea in crucis si curmezis, ajunsera la muma Crivatului si o rugara sa le spuie drumul care ducea la fata de imparat dupa care plecasera ei. Muma Crivatului ii trimise la muma Vintului de primavara, care ii gazdui si le fagadui sa intrebe pe fiul sau. Ea s-a tinut de vorba caci, cum a venit fiul sau, l-a intrebat si el a inceput sa spuie asa: imparatia doamnei Chiralina este departe de ei cale de zece ani; dar aceasta cale se poate face intr-o clipeala de ochi, daca s-o gasi cineva care sa se duca in padurea cea neagra de linga girla de pacura care arunca pietre de foc pina la cer, unde va gasi busteanul ielelor si va incalica pe dinsul ca sa treaca girla. Dupa ce va ajunge la imparatie, trebuie sa faca din bustean un cerb de aur si sa intre intr-insul, ca sa ajunga in odaia doamnei Chiralina si sa o fure. Dupa ce o va lua de sotie, sora Vintului turbat, de pizma, o sa trimita un ovrei cu niste camasi mai subtiri decit pinza paianjenului si, daca nu va sti sa le ude cu lacrami de turturica, cum se va imbraca cu dinsele, in trei zile va muri.

Dupa ce vintul spuse toate acestea mume-sei, o jura ca, de va spune cuiva ceea ce a auzit, sa se faca cu totul de piatra.
A doua zi, feciorul de imparat intreba pe muma vintului daca a aflat ceva de la fiul sau; dar ea, temindu-se sa nu se faca piatra, ii zise ca n-a aflat nimic. Iar fratele de cruce al feciorului de imparat nu dormise in noaptea aceea si auzise tot. Astfel, fara sa spuie feciorului de imparat aceasta taina, se duse impreuna cu dinsul in padurea neagra, incalecara pe bustean si trecura girla dincolo.
Cum sfirsi Afin aceste vorbe, se facu de piatra pina la genuchi. Boierii din divan, cum vazura aceasta minune, se speriara. Afin incepu iarasi si zise:

— Dupa ce ajunsera la palatul doamnei Chiralina, fratele de cruce lovi busteanul de trei ori si se facu un cerb de aur si baga pe feciorul de imparat intr-insul, carele prin aceasta siretenie se cunoscu cu fata si o fura.
Zicind si aceste cuvinte, Afin se facu de piatra pina la briu. Imparatul si imparateasa, vazind nevinovatia lui Afin, incepura a plinge si a-l ruga sa inceteze din povestire. Dar el nu voi, ci merse inainte, zicind:
— Dupa ce imparatul se cununa cu doamna Chiralina, nu trecu mult si imparateasa cumpara doua camasi de la un ovrei, se imbraca cu una dintr-insele si indata cazu la grea boala. Afin, stiind din ce venea boala, intra pe la miezul noptii la imparateasa si, gasind-o dormind, o stropi cu lacrami de turturica si o scapa de moarte.

Cum sfirsi Afin aceasta povestire, se facu cu totul si cu totul de piatra, iar Dafin-imparat si cu doamna Chiralina plinsera trei zile si trei nopti; apoi luara trupul cel impietrit al facatorului lor de bine si-l pusera in odaia lor, ca sa-si aduca aminte de dinsul totdauna.
Dupa aceea, ei traira mai mult timp si nascura un copil.

Intr-o dimineata, Dafin-imparat intra in casa imparatesei si-i spuse ca a visat o femeie imbracata in haine albe, care i-a zis ca daca voieste sa invieze pe fratele sau cel impietrit, sa taie copilul lor si sa unga piatra cu singele lui. Imparateasa spuse ca si ea a visat tot un astfel de vis; apoi, unindu-se amindoi, taiara copilul si, stropind piatra cu singe, incepu sa se miste, apoi invie cum se cade si zise:
— O Doamne! da greu somn am dormit.

— E! e! frate — raspunse imparatul —, ai fi dormit mult si bine daca nu taiam copilul ca sa te stropim cu singele lui. Atunci Afin se cresta la un degit cu cutitul si lasa sa curga singele sau peste copil, care invie numai intr-o clipa; iar imparatul, de bucurie, porunci sa se faca veselie mare in toata tara.

Si incalicai p-o sea si v-o spusei domniei-voastre asa.