Auzind
asta, Zdrentuita fugi sa-i povesteasca prietenului ei gascarul cat e de
nefericita ca nu poate merge la bal. Gascarul o asculta apoi ii propuse
sa mearga impreuna in oras sa-l vada pe rege. Ea a privit insa cu
tristete la picioarele-i desculte si hainele zdrentuite. Vazand-o
gascarul a scos fluierasul si a inceput sa cante, iar fata imediat s-a
veselit. Baiatul a luat-o de mana si, cu gastele deschizandu-le drumul,
au pornit spre oras.
N-au mers prea mult, cand un
tanar chipes, imbracat frumos, veni calare spre ei ca sa-i intrebe
incotro s-o ia ca sa ajunga la castelul unde se oprise regele. Cand
afla ca si cei doi merg tot acolo, descaleca si merse alaturi de ei tot
drumul. Gascarul isi scoase fluierul si canta o melodie duioasa. In
acest timp, tanarul tragea cu coada ochiului la fata pana ce se
indragosti de ea. Isi lua inima in dinti si o ceru de nevasta.
Dar
Zdrentuita rase, zicandu-i ca i-ar sta tare bine cu o nevasta
gascarita, apoi adauga ca el ar trebui sa-si ia nevasta una dintre
domnitele pe care le va intalni la bal.
Cu cat ea
il refuza, cu atat tanarul o ruga mai aprins. In cele din urma, ca s-o
convinga de sinceritatea sa, o implora sa vina la bal la ora
douasprezece noaptea, asa cum era imbracata, desculta si impreuna cu
prietenul ei gascarul si cu gastele acestuia.
Cand
se lasa noaptea si sala de bal era inundata de lumina si muzica, iar
domnii si doamnele dansau in fata regelui, tocmai cand orologiul batea
ora douasprezece, pe usile enorme intrara Zdrentuita si gascarul,
urmati de cardul de gaste. Strabatura sala, in timp ce doamnele
susoteau. domnii radeau, iar regele privea nedumerit.
Dar
cand ajunsera in fata tronului, tanarul se ridica de langa tronul
regelui si veni in intampinarea lor. Luand-o de mana pe Zdrentuita se
intoarse spre rege si-i spuse ca ea era mireasa aleasa de el, caci
tanarul era chiar printul in cinstea caruia se dadea balul.
Inainte
sa termine ce avea de spus, gascarul duse fluierul la gura si incepu sa
cante, iar in timp ce canta, hainele Zdrentuitei se transformau in
vesminte stralucitoare, o coronita de aur era in parul ei, iar cardul
de gaste se prefacuse intr-un alai de paji care-i duceau trena lunga.
Toti cei din sala au remarcat ca printul isi alesese de nevasta pe cea mai frumoasa fata din tinut.
Gascarul
s-a facut nevazut si nimeni nu a mai auzit de el de atunci. Batranul
lord s-a intors la palatul sau de pe malul marii, la curte nu putea
ramane caci jurase ca nu-si va privi niciodata nepoata. Cred ca l-ati
putea vedea, caci el tot mai sta langa fereastra, plangand amarnic si
privind departe spre intinderea nesfarsita a marii.
|