|
|
|
|
 |
| |
D. Mariu Chicos Rostogan, distinsul nostru pedagog absolut, si-a inceput cariera printr-o memorabila conferenta didactica.
Vom da aci mai la vale conferenta in rezumat, apoi cateva note, luate dupa natura, despre activitatea in praxa a eminentului pedagog.
Trebuie prealabil sa spunem ca d-sa, totdeauna inainte de e si i, pronunta pe:
n ca gn frantuzesc,
t ca k,
d ca gh,
g ca j,
c ca s.
Aceasta pentru usurarea citirii citatelor din vorbirea d-sale, pe cari voim sa le transcriem pe cat se poate cu pronuntarea lor originala. Cititorul va suplini partile din cale afara originale, pe cari ne-a fost prea greu sa le transcriem exact, ca de ex. gn si g.
Conferinta
"Onorat aughitoriu,
Vom cauta sa ne roskim astazi ghespre metoda ghe a prada gramakica in jenare si apoi numai doara ghespre metoda intuikiva si ghespre raspunsurile neaparake, netasitake ghe lojica lucrului, amasurat inkelijintii scolerului!"
Asa incepe d. conferentiar. Cui nu a asistat la conferenta aceasta trebuie sa-i spunem ca pedagogul pune intrebarile si presupune si raspunsurile. Asa ca urmarea, desi s-ar parea o conversatie intre pedagog si scolar, este insusi corpul conferentii. Iata rezumatul acestei superioare opere didactice.
Urmeaza conferentiarul:
Pedagogul: No! ce-i gramakica?
Scolerul: Gramakica iaste...
Pedagogul: No ca-z ce iaste? ca-z doar nu iaste vun lucru mare.
Scolerul numai apoi se raculeje si raspunghe: gramakica iaste o stiinta ghespre cum lucra limba si lejile mai apoi la cari se supune aceea lucrare, ghin toake punturile ghe veghere.
Pedagogul: Bravo, ma! prostovane! (ii zic ase doara nu spre admonitiune, ci spre inghemn si incurajare). No, acuma, spune-ne tu numai cum se impart substankivele? Scolerul, la intrebarea aceasta a mea doara, musai sa raspunza, netasare, amasurat priceperii si ratiunii sale:
Scolerul: In substankive care se vad si substankive cari nu se vad - respeckive concreke si abstracke!
Pedagogul: Apoi merem mai gheparte pe ogorul pedagojic si punem cheskiunea doar:
Ati auzit voi, copii, ghespre jan? Ce iaste janul?
Scolerul raspunghe: Janul e cumu-i lucru: masculin, femenin si ekerojen au neutru, respeckive ghe barbat, ghe femeie si ghe ce nu-i nici barbat, nici femeie.
Pedagogul: Esemple doara...
Scolerul apoi musai se exprime astfel:
Calul ii substankiv masculin; iel se schimba in iapa, s-apoi ghevine femenin.
Pedagogu1: No! dar neutru?
Scolerul (inotent cumu-i, el nu poake da exemplul aghecvat; eu, pedagogul, atuncia-s gata sa-i dau ilustratiunea keoriei)...
Pedagogul: Neutru! Neutru mai apoi, daca-i calul masculin si iapa femenina, neutru-i catarul, carele nu-i nici cal, nici iapa, nici magar, nici cal: e catar, aghica corsitura, ghe imbele jenuri, si mai gheparke pentru aceea se conzulta zoologhia, care-i o alta stiinta naturale, si doara naturalia non sunt turpia!...
Dupa aceea doara, scolerul musai sa fie, in ratiunea sa puerila, eghificat pe gheplin ghe janurile tutor substankivelor.
Vine numai dup-aceea cheskiunea makemakica... Spune-ne tu doara, Barsascule! (zic eu scolerului) ce intaleji tu prin curba, o linie curba?
Scolerul: Care nu-i ghireapta...
Pedagogul (zambind cu bunatate): No! care nu-i ghireapta, bine! da' cumu-i, daca nu-i ghireapta?
Scolerul mai apoi vine la aceea induplecare a ratiunii ca musai va sa raspunda minken:
E o linie oabla, oabla, care mere si mere si mere si iarasi se-ntoarna ghe unghe o purces.
Pedagogul (jucandu-si serios rolul): Bine! raspuns limpeghe! chiar! respeckive esact... No acuma, spune-ne cine au invantat numerele?
Scolerul acuma, dupa memorare numai, caci memoria e, cum zice Tubinghen, pur animala, raspunghe ca animalul: numerele pare, respeckive cele cu sotiu, le-au invantat Pitagora, iar mai apoi cele impare, respeckive cele fara sotiu, le-au invantat Eratoskenes!
Bravo!
Cum veghe, onoratul aughitoriu, toake raspunsurile scolerului dupa metoada intuikiva moghearna sunt netesitake prin lojika lui, proprie vorbind nascanda, dar completaminke formata printr-o educatiune aghecvata cercustantelor, probaluike ca gherivand ghin natura noastra, carea lucra pe cum e manata mai gheparke.
Intr-o viitoare conferenta, vom cuvanta apoi ghespre aceasta natura iarasi in aplicatiunile sale in raport cu pedagojia, cu beserica si cu iscoala!
(Aplauze. A doua zi, pedagogul nostru este numit in slujba profesor "ghe pedagojie in jenare si ghe limba makerna in spetial". Sa-l vedem la lucru.)
O inspectiune
Profesorul: Ca-z onorat domnul inspectore va binevoi doara un momant sa asculke aplicatiunea metoaghii intuikive.
Inspectorul se aseaza, scoate carnetul si condeiul si asculta.
Profesorul: Ma! prostovane! tu ala ghe colo... Spune-ne tu doara: ce iaste fiinta si ce iaste lucru, ma?
Elevul: Lucrul, dom'le, este care nu misca, si fiinta pentru ca misca!
Profesorul: No! dar ornicul meu... prostule! fiinta-i ori lucru?
Elevul: E lucru, dom'le!
Profesorul: Ca'z doar misca, ma! auzi-l! (baga ceasul in urechea elevului).
Elevul (ferindu-se): Da, dar daca nu-l intoarcem, nu misca.
Profesorul (satisfacut): Bravo! (catra domnul inspector:) S-apoi doar asta-i ghintre cei meghiocri... Bine! (Elevul trece la loc.) Tu, ma! alalant ghe langa el... Cake picioare are boul, ma?
Elevul: Patru, dom'le!
Profesorul (vesel): Ei, pe dracu! ca-z doar n-o sa aiba sapke!... si ce e boul cu patru picioare? lucru ori fiinta? Ha?
Elevul: Fiinta, dom'le!
Profesorul: Dar masa fiinta-i?
Elevul: E lucru, dom'le!
Profesorul: No! ca-z n-are si ea patru?
Elevul: Da, dar nu se misca, dom'le!
Profesorul (si mai vesel): Ei! pe dracu! sa se miste... poake doar ca cu spirikismus!
Inspectorul (tuseste tare si cauta sa schimbe vorba): Ma rog, cum il cheama pe elevul acesta?
Profesorul: Anibal Ioanescu.
Inspectorul: Raspunde bine.
Profesorul (cu siguranta): Ca-z asta-i ghintre cei bunisori!... No! la gheografie acuma... Ma! tu ghe colo... Spune-ne tu doara toake stakele Europei.
Elevul: Franta, dom'le.
Profesorul: Frantiia, bine!
Elevul: Anglia, dom'le.
Profesorul: Iaste!
Elevul: Germania, dom'le.
Profesorul: Ghermania.
Elevul (se porneste repede. - Profesorul da din cap afirmativ la fiece nume de stat cu satisfactie si cu mandrie): Elvetia, Rusia, Suedia, Italia, Belgia, Olanda, Turcia, Bulgaria, Romania, Serbia, Muntenegru si Grecia... dom'le!
Profesorul (incruntandu-se): Si apoi mai care, ma?
Elevul: Atatea, dom'le!
Profesorul (incepand sa scrasneasca): Dar Spania, ma?
Elevul (intimidat): Si... Spania, dom'le!
Profesorul (mai aspru): Dar Spania, unghe-i Spania?
Elevul: ...?!
Profesorul (magistral): Spania-i langa Portocalia, ma boule, si vitaversa!
Elevul (aiurit): Si... Spania si Portocalia, dom'le!
Profesorul (din ce in ce mai sus): Si mai care?
Elevul (pierdut): Virtavercea, dom'le!
Profesorul (indignat): Nu Vitavercea, ma! Danimarca, ma! Dania, ma! (Soptind amenintator printre dinti:) Dania tatana-tau! (Energic:) Merji la loc, boule!
Elevul pleaca obidit la loc.
Inspectorul (conciliant): Ei, oricum, tot a stiut destul de bine.
Profesorul (inca fierband de ciuda): Pe dracu! stiut! Traiane Ghiorghiescule! Vina tu... Spune-ne tu doara, s-auda si onorat domnul inspector: daca sunt in lume apoi cate le veghem doara, cine le-au facut pe toate?
Elevul (sigur): Natura, dom'le!
Profesorul (zambind cu bunatate filozofica): Ei, pe dracu! Natura!... Dar pe Natura aia cine au facut-o, ma prostovane?
Elevul: Dumnezeu, dom'le!
Profesorul: Dar vezi bine ca Dumnezeu, ca-z doar nu tata-tau si muma-ta!... No! acuma... noi, romanii, musai doara sa skim pe cum ca: ghe unghe ne trajem noi?... ghe unghe?... spune!
Elevul (energic): De la Traian, dom'le!
Profesorul (facand cu ochiul inspectorului, care sta in admiratie): Si cine era Traian?
Elevul: El era un om bun!
Profesorul (emotionat): Bun, dragutul ghe el! zic zau lui Dumnezau, bun!... si cu cine s-au batut el?
Elevul (brav): Cu turcii!
Profesorul (razand cu mult chef): Pe dracu! Ca-z unghe erau turcii pana atunci in Europa... Mai tarziu doara apoi s-or ghescoperit turcii... (Puternic:) Cu dacii, ma!
Elevul (mai brav): Cu draci!
Profesorul: Ca zau lui Dumnezeu ca cu draci s-o batut!... Dar mai apoi, Stefan cel Mare si Michaiu Bravul cine au fost?
Elevul (mandru): Ei erau oameni buni.
Profesorul (aproband cu tarie): Buni, ma !... si s-au batut...
Elevul (cu multa mandrie nationala): Cu draci!
Profesorul (entuziast): Cu draci! zic zau lui Dumnezeu!... Merji la loc!... Bravo, prostovane! (Catre inspector, care e transportat:) Ca-z asta doara iaste un scoler emininke!
Inspectorul: Are si mult talent!
Profesorul (cu siguranta): Ei! pe dracu, talent! ca-z talent nu-i doar ghe vreo sama! asta-i lucru anticvat... Cu metoaghele mogherne doara, totul zace numai in aplicatiune!... No! la muzica acuma... Spune-ne, Popascule: ce-i muzica?
Elevul: Muzica este care canta, dom'le.
Profesorul (nemultumit): Nu asa, loaza! Nu cuvanta doara ca ratanii... vorbeste ca scolerii. Da-ne tu numaighecat ghefinitia chiara si agkecvata!
Elevul: Muzica este...
Profesorul: Ce?
Elevul: Este cand...
Profesorul (foarte nemultumit si repetand definitia): Muzica iaste aceea care ne gaghila urechile intr-un mod placut... (pantre dinti, aparte, scolarului:) Ia sama doara sa nu ti le gaghil eu tie intr-un mod neplacut! (Se aude clopotul de iesire.)
Inspectorul (se ridica; copiii fac si ei ca inspectorul): Domnule profesore, sunt foarte multumit. Metoda dumitale e admirabila...
Profesorul (taindu-i vorba cu mandrie): Ca-z asta doara e metoada lui Pestalotiu!
Inspectorul (urmand): ...si zelul dumitale vrednic de lauda... (Catre elevi:) Voi, baieti, cautati a profita de stiinta bunului vostru profesore si nu uitati ca de la voi asteapta mult patria, Romania, pentru viitor!
Profesorul (conducand cu multe reverente pe inspector si incantat de rezultat): Ca-z eu ce le tot spun boilor, onorat domnule inspectore?... Apoi daca-s porci si n-au ghestula aplicatiune!
Ajunul examenelor
Profesorul: No! mane apoi incepem doara! Cati ghintre voi au studuit, or mere mai gheparke; cati au fost putori si n-au studuit, trebuie ca raman repekinti. Acuma doara numai sa va mustruluiesc ca cum sa fiti la aceea inaltime la carea cauta a fi scolerul intrucat priveske educatiunea printipiala, respeckive la o conduita examplara fata ghe azistentii cari vor fi ghe fata. (Catre un scolar din fund:) Inchighe gura, boule, ca-ti intra musca... (Baietii rad.) Silentium!... Scolerul cauta sa fie curat imbracat...
Scolarul Ionescu: Mie mi-a facut mama haine noua, dom'le.
Profesorul: Ei! ma-ta! ca-z doara nu era sa ti le fac eu! (Rasete.) Silentium, magarilor! Educatiunea printipiala mai apoi ne obliga la respect catra cei mari, si la infatisare moghesta, carea iaste ca un ghecorum al junetii... (Raspicat si sever:) Ca pe carele il voi veghe ca ranjaste, ori se zbenguiaste, apoi minken acelui magar i-oi lunji eu urechile... macar de-ar fi ficior ghe Erzherzog!...
Scolarul Popescu: Dom'le, tata a zis ca sa-i spui de cate ori ne tragi de ureche, ca sa vorbeasca la Camera.
Profesorul (cu ton de mangaiere): Ca-z astea nu le-am spus pentru kine. Pe kine doara ke cunosc ca un scoler emininke... Le-am spus numai pantru porcii eilanti!... No! acuma sa probaluim cake o tara ghin makerie... Popascule! (O plesnitoare si-apoi alta si-nca una pocnesc in zidul din spatele profesorului; acesta sare in sus speriat.) Hoghi o fene eghemek![1] Cine a fost porcul si magarul...? (Toata clasa rade.) Cine?... Minken musai sa aflam cine nu a stiut respectul? (Fierbe de ciuda.)
Mai multi scolari: Popescu, dom'le!
Profesorul: Popascu? Nu se poake... Popascu doara-i un scoler emininke.
Scolarii: Popescu, dom'le!
Profesorul: Acela care mai face asta, lasa-l apoi doara... Popascule... daca cineva ke-ntreaba sa-i spui numai cake operatiuni avem in aritmekica, cum vei raspunghe?
Popescu: Trei, dom'le.
Profesorul: Nu-s mai mulke?
Popescu: Cinci.
Profesorul: Nu-s mai putine?
Popescu: Doua.
Profesorul: La ghereptul vorbind, sunt numai doua in printipiu, sporire si scaghere ghe unitake; numai doara, dupa diferantiarea lor in praxa, ghevin ca-s patru; aghitiunea, substractiunea, multiplicatiunea si ghiviziunea. No! bine! meri la loc... Spune numa lui tata-tau sa vina mine sa ne onoreza. (Alta plesnitoare.) ...O fekete kukio! Cine-i porcul si magarul?
Toti: Popescu, dom'le!
Profesorul (necajit): Silentium! Ioanescule! daca cineva ke intreaba ca-s cake-s emisferele pamantului tu ce vei raspunghe?
Ionescu: Doua, dom'le!
Profesorul: Nu-s mai mulke?
Ionescu: Nu, dom'le!
Profesorul (iritat): Ba da, loaza!
Ionescu: Care, dom'le?
Profesorul: Acele care sunt, boule! emisferul austral, emisferul boreal, mai gheparte apoi emisferul oriental si emisferul octidantal, magarule! Meri la loc, vita! Vine mani-ta mane?
Ionescu: Nu, dom'le, ca spala la mama lui Popescu.
Profesorul: No bine, ca-z tot n-avea ce procopseala sa vaza. (Un pumn de plesnitori; profesorul sare cat colo.) O fene s-o fekete kukio! (Turbat:) Care e iar magarul si porcul care n-are respect?
Toti: Popescu, dom'le... (Rad.)
Prof Doamna Ftiriadi (foarte volubil si pe un diapazon mult mai-nalt): Am venit pentru baiat... Sa-ti spun drept ca nu vream sa-l aduc sa dea examen la scoala publica, nu vream sa se amestece cu fel de fel de baieti rau crescuti... Dar a staruit tata-sau... zice ca e ordin de la minister... si de-aia l-am trimes la d-ta, care-i cunosti caracterul lui ambitios, de cand ii esti meditator.
Profesorul: Binevoiasca numai onorata doamna sa ieie loc. (Catra Ionescu, care asteapta in picioare:) Tu meri la locu-ti... De hatarul mani-tii, pe kine nu ke las repekinke! No! meri!
(Ionescu merge la loc.)
Ioneasca (ridicandu-se): Sarut mana!
Profesorul (demn): No bine! poti mere. (Ia scaunul Ioneaschii si-l pune langa doamna-nou-sosita, si asaza catelul pe el; mopsul, multumit, il linge pe nas. Mahalagioaicele ies foarte umilite.) No, acuma tanarul Ftiriadi! Spune-ne, s-auda si ilustra matroana, onorata ta mama: nu-i asa ca pamantul se-nvarke in jurul soarelui trei ani cake 365 ghe zile si mai apoi in al patrulea in 366 ghe zile?
Micul Ftiriadi: Da, dom'le.
Profesorul (face semne de aprobare doamnei Ftiriadi care, foarte satisfacuta, se scoala de la locul ei, drege cravata baiatului, il saruta si se asaza iar la loc: No, nu-i ase ca presiunea se ghemonstra sufitiente prin cele doua emisfere (doamna Ftiriadi tuseste tare) ghe Maggheburg?
Micul Ftiriadi: Da, dom'le.
Profesorul (catra clasa intreaga): No, boilor, vegheti numai examplu ghe aplicatiune! (Catre micul Ftiriadi:) No, inca una s-apoi basta! Spune-ne: nu-i ase ca Ioane Corvin ghe Huniaghe, si Makias Corvin, si-apoi dup-aceia doara toti magnatii maghiari fost-au romani ghe-ai nostri?
Micul Ftiriadi: Da, dom'le.
Profesorul: Bine! Bravo!! Emininke!!!
Doamna Ftiriadi: Mersi, domnule profesor... Sunt foarte multumita... o sa-i spui si lui Ftiriadi cata osteneala-ti dai cu copiii...
Profesorul: Ilustra doamna, ca-z asta ni-i misiunea. Datoria ni-i sa luminam jenaratiunile june; ca-z fara instructiune si educatiune, un popor doara e invins astazi in lupta pentru existenta, si cine-i invins, apoi acela da-l dracului! vorba lakineasca: una salus vickis nullam sperare salukem!
|
|
|
 |
|
|
|
|
|
