Ariciul este aproape imun la otravuri, dovedind o rezistenta iesita din comun chiar si pentru lumea animala. Proba este cianura. Explicatia este faptul ca vietatea tepoasa poate consuma si viperele renumite pentru secretia otravitoare ce ucide omul.
Un cioban batran merge la oras. In gara de nord se da jos si merge sa ia un taxi. Vede un mercedes negru, frumos. Se suie in el si ii spune soferului sa-l plimbe prin Bucuresti.
Dupa cateva minute de liniste, ciobanul incepe cu un sir de intrebari: pt ce e butonul ala, pt ce e maneta aia etc.
Soferul ii raspunde la toate, dupa care ciobanul intreaba ce e semnul ala pe capota masinii. Acesta ii spune ca e un semn cu care isi fixeaza el tintele.
Ciobanul, nelamurit ii spune sa-i arate practic. Soferul spune:
- Uite vezi biciclistul ala? Il fixez acum si dau peste el.
Se apropie de biciclist, se face catre el dupa care il evita. Mai vad un motociclist si cu acesta la fel, aceeasi poveste. La urmatorul biciclist soferul se face catre el, dupa care se aude un zgomot. Nedumerit se intoarce si-l intreaba pe cioban:
- Ce s-a intamplat?
La care ciobanul, foarte fericit, ii raspunde:
- Noroc ca-l luai eu pe asta ca-l ratai tu si de data asta!
Ce frumos era la tara! Era in mijlocul verii; graul isi legana spicele-i galbene, ovazul era inca verde, si prin livezi fanul era asezat in capite mirositoare; barza se plimba de colo-colo cu lungile-i picioare rosii, vorbind in limba egipteana, limba pe care o invatase de la mama ei. In jurul campiilor si livezilor se ridicau paduri mari, inlauntrul carora erau lacuri adanci.
Da, cu adevarat, era nespus de frumos la tara! Razele soarelui se revarsau asupra unui castel vechi imprejmuit cu santuri adanci; foi mari de lipan se inclinau de pe ziduri deasupra apei; si erau asa de late, incat copiii se puteau ascunde sub ele; acolo te gaseai intr-o singuratate ca in adancul unei paduri. Intr-o astfel de ascunzatoare isi facuse cuibul o rata, si isi clocea ouale; era foarte nerabdatoare sa-si vada puii. Nimeni nu venea pe la ea sa-i faca vizita, pentru ca celorlalte rate le placeau mai mult sa inoate de-a lungul santurilor, decat sa vina sa bleotocareasca sub frunzele de lipan cu dansa.
In sfarsit incepura a ciocni ouale unul dupa altul; se auzea: "piu! piu!" sopteau puisorii care erau toti vii si scoteau ciocul din gaoace.
"Mac! Mac!" zisera ei mai pe urma, facand o galagie de-ti lua auzul.
Se uitau in toate partie pe sub frunzele verzi, si mama ii lasa in voia lor, caci culoarea verde e foarte buna pentru ochi.
