|
|
|
|
 |
| |
Pina si albastrul cerului parea lipsit de sens, decolorat si palid. Si atunci, Imparatul lua o hotarire: avea sa faca asa dupa cum visase. Chemindu-si copiii, ii imparti in patru grupuri.
- Voi, le spuse el celor mai mari, veti fi Primavara. Tu vei fi Boarea, tu vei fi Inmugurirea, tu – Ploaia Calda. Voi – Vara. Tu vei fi Arsita, tu- Furtuna, iar tu – Mirosul Adormitor al Noptilor de Vara. Si tot asa, isi numi copiii pe rind: Rodnicia, Imbelsugarea, Crivatul, Zapada. La sfirsit, luindu-si ramas bun de la ei, dupa ce ii investi pe fiecare cu cite o haina aleasa, Imparatul Timp se cufunda in vise.
Mai doarme inca si azi, iar copiii lui au luat in stapinire lumea. Ei sint Cele Patru Anotimpuri. De atunci Primavara ne intimpina cu bucurie, trezindu-ne din Iarna grea, Boarea alunga zapezile, Inmugurirea trezeste pomii, iar Ploaia Calda dezgheata apele si cheama animalele afara, in lumina si caldura. Apoi vine Vara: Arsita fuge despletita pe cimpii si zoreste plantele sa creasca, le mingiie tulpinile verzi si le cinta despre sosirea fratelui ei, Rodnicia.
Furtuna face oamenii sa rida si sa plinga, iar Cerul Instelat alunga norii in noptile senine si aduce cu el mirosul proaspat al florilor. Roua marunta cuprinde Pamintul si improspateaza rasuflarea celor arsi de sete. Toamna e adusa de Printesa Imbelsugare si Printul Rodnicie, iar sora lor mai batrina, Burnita, ii ajunge din urma. Febrili, toti se pregatesc sa primeasca alaiul sfirsitului de An.
In sfirsit, vajnicii vestitori ai Iernii gonesc berzele spre alte tari si le aduc in saniile lor grele pe fetele adormite ale Imparatului Timp, care ingheata aerul cu privirea lor rece de pe alta lume. Plutesc deasupra oraselor, muntilor si cimpiilor si dezleaga baierile Cerului cu bratele lor albe, scuturindu-si pletele de fulgii usori de nea. Dar stapinul si tatal lor a ramas si astazi tot Imparatul Timp.
|
|
|
 |
|
|
|
|
|
