Cultura generala

In anul 490 i.Hr, Pheidippides, un soldat grec a alergat de la Marathon pana la Atena( aproximativ 40 km) pentru a anunta rezultatul luptei dintre greci si persi. El a ajuns la Atena foarte obosit, a anuntat victoria grecilor si a murit. In 1896, la prima editie a jocurilor olimpice moderne, s-a tinut o cursa de aproape 40 de kilometri in memoria lui Pheidippides.

› vrei mai mult
Versiunea imprimabila

 

Pe vremea cand Stefan cel Mare era copilandru se dusese vestea ca undeva, intr-o pestera din Muntii Neamtului, in mijlocul codrilor numiti ai Strihanului, s-ar gasi ascuns din vremuri stravechi un arc cu sageti vrajite.

Arcul acela - se spunea - fusese anume lasat acolo de un viteaz care-si gasise adapost in acea pestera cand fusese impresurat de o intreaga armata de tatari. Iar viteazul nu fusese altul decat acela care intemeiase tara Moldovei.
- Atata se mai stie, adaugau batranii clatindu-si barbile albe, ca numai "flacaul fara pereche-n lume", daca ar putea pune stapanire pe arc, ar putea sa domneasca peste Moldova asa fel incat nimeni n-ar mai izbuti sa-i calce hotarul fara a-si primi pedeapsa. Numai ca pestera din codrii Strihanului a ajuns, urmau ei, in puterea unui urs de o salbaticie neinchipuita, care i-a rapus pe toti cei care s-au apropiat de acele locuri si de-atunci nimeni n-a mai avut curajul sa-l infrunte pe urs.
- Ba eu as cuteza, a zis Stefan afland aceasta. M-oi duce sa gasesc ursul, sa-l dobor si sa castig arcul.

Apoi, cu toate sfaturile dimpotriva ale celor din preajma sa, baiatul a inceput sa se pregateasca. Apuca ghioaga cea mai tare, incaleca pe calul cel mai iute. Puse cateva merinde intr-o desaga si porni. Urca spre Muntii Neamtului, spre padurea Strihanului si, dupa o cale lunga, ajunse la pestera cu pricina si lega calul de un trunchi. In pestera, agatate de un stei, se vedeau tolba si arcul. Stefan intinse mana... Atunci, dintr-un cotlon, de nu stiu unde, se auzi un mormait cumplit. O singura zvacnire de spaima il strapunse pe Stefan. Numai una... ca fulgerul se rasuci spre fiara, ridica ghioaga si lovi... lovi ca traznetul... Orb de durere, ursul se pravali, iar in clipa aceea Stefan prinse in mana arcul, intinse coarda si slobozi o sageata drept in inima ursului. Dupa aceea iesi pe pajistea ruginita de frunzele cu licar de arama ale toamnei. Rasufla din greu dupa fierbinteala luptei si, zambind cu multumire, incaleca si pleca pe calea intoarsa. Ducea tolba cu sageti si arcul, arcul despre care se stie ca Stefan cel Mare al Moldovei nu s-a mai despartit de el pana la moarte.

 
 
 
Clopotel.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe website-ul nostru. Prin click pe butonul "Accepta" accepti utilizarea modulelor cookie. Daca ai nevoie de mai multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politica de confidentialitate