Cei trei purcelusi

de James Halliwell-Phillipps
Planse de colorat cu Cei trei purcelusi

Asculta povestea cu imagini animate!

Traiau odata, intr-o padure indepartata, trei purcelusi. Trei frati. Semanau atat de tare unul cu celalalt, incat foarte greu ii puteai deosebi. Chiar si numele le erau asemanatoare: pe mezin il chema Nif-Nif, pe mijlociu Nuf-Nuf, iar pe fratele mai mare Naf-Naf. 

Cat a fost vara de lunga, purcelusii s-au zbenguit, jucandu-se prin iarba verde si bucurandu-se de caldura soarelui. De o vreme incoace insa soarele incepu sa nu mai incalzeasca cu aceeasi putere, iar la poalele copacilor se asternu un covor de frunze ingalbenite. Venise toamna!

– E vremea sa ne construim o casuta, spuse intr-o zi Naf-Naf, cand se trezira in zori.

Dar fratii lui nu doreau sa se apuce de munca. Continuau sa alerge prin padure. 

– Mai avem destul timp pana la iarna – spuse Nif-Nif, mezinul, in timp ce facea o tumba. 

– Cand va sosi vremea, am sa-mi construiesc singur o casuta – se lauda si Nuf-Nuf. 

– Cum vreti, le raspunse Naf-Naf. Eu unul n-am de gand sa astept ninsoarea ca sa ma apuc de lucru. Si pleca… 

Pe masura ce treceau zilele, se facea tot mai frig. Dar Nif-Nif si Nuf-Nuf tot nu se indurau sa se apuce de treaba. Umblau hai-hui prin padure si trandaveau cat era ziulica de lunga. 

Naf-Naf se apuca de construit:

– Astazi ne mai jucam, isi spuneau ei din cand in cand, dar maine ne apucam de treaba. Dar nu se tineau niciodata de promisiune si a doua zi o luau de la capat: se jucau, topaiau si se dadeau de-a dura.

Intr-o dimineata insa, purcelusii vazura ca baltoaca cea mare de langa drum e acoperita cu o pojghita subtire de gheata si, de-abia atunci, se apucara, in sfarsit, de construit. 

Nif-Nif era un mare lenes. Asa ca se gandi ca ar fi mult mai simplu daca si-ar ridica o casuta din paie. Fara sa aiba vreun plan ori sa ceara sfatul cuiva, se apuca de treaba. Spre seara coliba lui era gata! 

Nu prea departe, fratele lui, Nuf-Nuf isi construia si el o casuta asemanatoare. Numai ca a lui era din nuiele. Nuf-Nuf se straduia din rasputeri sa ispraveasca cat mai repede cu aceasta treaba plicticoasa. Batu pari in pamant, in jurul lor impleti nuiele, pe acoperis asternu ramuri si gata. Hocus-pocus! Casuta lui fu gata cat ai bate din palme!

Nici nu sfarsi bine casuta, cand de dupa tufis tasni Nif-Nif.

– Hai sa vedem daca Naf-Naf si-a terminat si el casuta! propuse Nif-Nif. Dupa care, purcelusii nu mai statura prea mult pe ganduri si o luara la fuga spre casa lui Naf-Naf. 

Nif-Nif si Nuf-Nuf il gasira pe fratele lor lucrand. isi construia o casa din piatra si caramida, cu ferestre, obloane si usi din lemn gros de stejar. Avea tare mult de lucru.

– Ce construiesti acolo? intreba amuzat Nuf-Nuf. O cetate? 

– Casa purcelusului trebuie sa fie ca o cetate, raspunse calm, fratele cel mare, Naf-Naf. 

– Si de ce, ma rog? intreba si mijlociul, Nuf-Nuf. iti e frica de cineva? 

– Cu totii ne ferim de lupul cel rau! 

– Auzi, se teme de lup! rasera Nif-Nif si Nuf-Nuf. E un fricos! 

Cei doi purcelusi lenesi si galagiosi voiau sa il necajeasca pe Naf-Naf, dar acesta nu ii baga in seama. Continua sa lucreze.

Asa ca Nif-Nif si Nuf-Nuf plecara sa hionareasca, cantand prin padure. 

– Hm! De unde vine zarva asta? marai suparat lupul cel rau si flamand si porni spre locul din care rasuna guitatul celor doi purcelusi mici si fara minte. 

– Ce bleg, Naf-Naf! Auzi, cine a mai pomenit lupi in padurea noastra? zise Nif-Nif, care nu mai vazuse lupi decat in cartile cu poze.

– Si daca ne intalnim cu el, ce? comenta, viteaz nevoie mare si Nuf-Nuf. Daca il vad am sa-l inhat de nas. Hat, uite asa! grohai mijlociul, care nici el nu mai vazuse un lup viu.

Deodata insa, de dupa un copac gros, aparu chiar lupul cel mare si rau. Ochii ii straluceau ca doi taciuni incinsi, iar coltii ii erau atat de mari, incat nu putea sa-si tina gura inchisa din cauza lor. Vazandu-l, Nif-Nif si Nuf-Nuf se facura albi ca varul si o rupsera la fuga intr-o clipa. Niciodata nu mai fugisera atat de repede! Fugeau de le sfaraiau calcaiele, ridicand in urma lor norisori de praf. Nif-Nif, dupa care fugea lupul, ajunse primul la casuta lui din paie. Intra si se inchise inauntru.

– Deschide usa! urla lupul. De nu, am sa suflu din toate puterile, iar casa ta se va preface in mici farame!

Nif-Nif era prea speriat ca sa mai spuna ceva. Atunci, lupul nu mai statu mult pe ganduri. Trase adanc aer in piept si sufla: “Fffuuuuu!”. O data, de doua ori si cand sufla si a treia oara casa lui Nif-Nif zbura in toate directiile, spulberata parca de un uragan.

Lupul era cat pe ce sa-l inhate pe mezin, dar Nif-Nif o rupse la sanatoasa. in scurt timp ajunse la casa purcelusului mijlociu, Nuf-Nuf.

Cei doi frati de-abia apucara sa inchida usa in urma lor, cand auzira din nou glasul lupului:

– Gand la gand cu bucurie! zise lupul. Acum am sa va mananc pe amandoi!

Si se porni din nou sa sufle. Casa din surcele a lui Nuf-Nuf insa era ceva mai rezistenta. Dupa doua reprize de suflat se apleca usor. Dar lupul cel mare si rau nu se lasa asa, cu una cu doua, ci sufla de patru ori la rand. Apoi, cand sufla si a cincia oara, casa se pravali. Doar usa se mai tinea printre daramaturi.

Purcelusii o rupsera din nou la fuga inspaimantati. Alergau in goana nebuna spre casa fratelui lor mai mare, Naf-Naf. Cand ajunsera acolo, mai mult morti decat vii, Naf-Naf le dadu drumul inauntru si trase zavorul dupa ei. Ghicise ca fratii lui mai mici sunt urmariti de lup, dar stia ca nu aveau de ce sa se teama in casa lui trainica, din caramida.

Nu trecu mult si auzi o bubuitura in usa: 

– Cine-i acolo? intreba, calm, Naf-Naf.

– Deschide usa! racni cat putu de tare lupul cel mare si rau. 

– Nici nu ma gandesc! – raspunse Naf-Naf.

– Bine! Atunci am sa va mananc pe toti trei! urla lupul.

Dupa care trase adanc aer in piept si incepu sa sufle. Dar oricat sufla, nici cea mai mica piatra nu se misca din loc. De atata efort, lupul se invinetise, dar casuta lui Naf-Naf era de neclintit. 

Suparat, lupul era cat pe ce sa plece. Dar, ridicandu-si capul, zari hornul de pe acoperis.

– Iata pe unde voi putea intra in casa! se bucura in sinea lui lupul. 

Mai intai, se catara cu bagare de seama pe acoperis. Apoi incepu sa coboare pe horn, lingandu-se pe bot cu gandul la purcelusi. 

Dar Naf-Naf auzi un fasait si vazu cum cadea funinginea pe capacul cazanului ce fierbea pe foc, asa ca se pregati sa isi intampine musafirul nepoftit asa cum se cuvine.

Dadu capacul cazanului la o parte si astepta. Nu trecu mult timp si lupul, negru ca un hornar, cazu direct in cazanul cu apa clocotita. 

Niciodata in viata lui nu mai simtise o durere mai mare! Cu un urlet salbatic, lupul cel mare, rau si oparit pe deasupra, zbura prin horn, se rostogoli pe acoperis, cazu pe pamant si se pierdu in padure. 

Purcelusii rasuflara linistiti!

De atunci, cei trei frati – Nif-Nif, Nuf-Nuf si Naf-Naf – au trait impreuna, in buna intelegere, sub acelasi acoperis. Cel al casutei trainice, de caramida.

SFARSIT.