Legenda ghioceilor

Legenda populara romaneasca

Planse de colorat cu Legenda ghioceilor

Asculta povestea cu imagini animate!

Irinel, fiul Zefirului, vantusor de primavara, fiind trimis de tatal sau in lume, ca sa vesteasca sosirea frumoasei primaveri, dupa ce a strabatut vai, valcele, campii intinse, dealuri si munti acoperiti cu paduri udate de rauri, lacuri si izvoare limpezi si cristaline, ajunge la poalele unor munti. In gura unei vai frumoase ca un colt de rai, pe unde isi rostogolea in sursur undele pe un pat de prundis, un raulet sagalnic si zglobiu, zareste nu departe un castel de cristal stralucitor ca din povesti, ce-si inalta semet turnurile marete si stralucitoare in razele dulci ale soarelui de primavara.

Irinel, ca un fat-frumos, calarea pe calul sau mandru si alb ca neaua, in tinuta mareata, cu pletele-i negre ce-i acopereau umerii, cu mustata-i neagra abia mijinda, cu ochii sai negri ca murele ce te fermecau dintr-o privire si incins cu palosul sau batut in pietre scumpe, mergand spre castelul maret, aude ca intr-o parere, ecoul unui viers duios, ce venea pina la el pe aripile nevazute ale vazduhului, imprastiind in juru-i, ca intr-un vis, undele rasunatoare ale unei armonii ceresti.

Ca vrajit, Irinel s-a oprit in loc, spre a-si da seama mai bine de frumusetea ingereasca a cantului.

In drumul sau pribeag, de vestitor al primaverii, Irinel vazuse multe si minunate frumuseti, lasate de bunul Dumnezeu pentru desfatarea omului, si auzise iarasi multe cantece vrajite dar ca farmecul cantecului departat, ce-i mangaia duios auzul, nu auzise niciodata...Pasi curajos spre castelul cel maret, ca din aceasta parte veneau undele versului duios.

Ajuns la poarta castelului, dadu cu ochii de un unchias cu barba alba ca fuiorul de lana si batran ca un Matusalim, care-l intampina cu vorbele blande:

Bine ai venit, Irinel, vestitor al dulcei primaveri. Eu sunt mos Crivat, care de trei luni ratacesc si ma zbat pe meleagurile acestea... Toti ma gonesc, toti ma blestema, fiindca pe unde am trecut, am prapadit tot in calea mea si am inghetat pana si apele. La venirea ta eu plec, ma duc de unde am venit, ca tu, prin firea ta blanda si dezmierdatoare, sa aduci iarasi pe aceste locuri viata si bucurie.

Apoi se facu nevazut.

Abia pleca mos Crivat, batranul nabadaios, si portile castelului se deschisera prietenos inaintea lui Irinel.

Uriasul parc din jurul castelului, pe data prinse a se inviora ca prin farmec. Iarba incepu a inverzi iar mugurii copacilor a imboboci. Pasarile a se inveseli. si pe masura ce inainta, totul parea ca in sarbatoare.

Undeva in castel, dintr-un loc tainic, Ileana Cosanzeana, fiica batranului Prier, cu fata-i stralucitoare ca o raza de soare a lunei lui Florar, cu buclele-i aurii ca spicul graului in parga si scaldate in raze de soare, lasate in unde bogate pe umerii sai albi ca sideful si cu ochii albastri ca seninul cerului de primavara, privea in taina sosirea noului venit.

Cerbii si caprioarele din parcul fara margini al castelului zburdau iar pasarile cantatoare se desfatau in ciripiri dragalase, in razele dulci ale soarelui de primavara pe cracile inmugurite ale copacilor in ajun de a inflori. Raul cristalin isi urma cursul sau in sursur soptitor, iar departe, in lacul limpede ca seninul cerului de azur, unde raul isi ineca susurul, printre trestii si nuferi, lebedele isi oglindeau siluetele in apa linistita si albastra a lacului. Irinel pasea mandru pe nisipul aleielor dintre straturile ude inca de mustul zapezei in topire, si ajungand pe treptele castelului, este intampinat de batranul Prier cu pletele-i si barba albe colelie, adiete bland de zefirul primaverii, al carui sol binevestitor era Irinel.

-Sa fii binevenit in casa mea si cu plin sa-ti mearga dorintele tale, bun vestitor al primaverii pe meleagurile noastre.

-Bun gasit, batrane Prier. Sunt trimis de tatal meu Zefir de primavara, sa va vestesc reintoarcerea frumoasei primaveri si cu ea reinvierea intregii naturi.

Abia ispravi Irinel vorba ,ca o miscare se produse in intregul castel si ca prin farmec, Ileana Cosanzeana se ivi in chipul ei feciorelnic, in mijlocul ghirlandelor de flori in fel si chipuri de culori, raspandind in jurul ei parfumul imbatator al frumoasei primaveri si cor de pasarele ii insotea aparitia.

Din aceasta intalnire a iesit casatoria lui Irinel, fiul Zefirului de primavara, cu frumoasa Ileana Cosanzeana, fiica batranului Prier.

Dar Dumnezeu, in tainica lui intelepciune, a voit ca aceasta casatorie sa nu dainuiasca decat cativa ani, dupa care frumoasa Cosanzeana fu chemata de Cel-Atotputernic in imparatia cerului, lasand in urma sa pe nemangaiatul Irinel in durerea cea mai mare si doi copilasi frumosi ca doua picaturi de roua in potirul unei flori.

Irinel isi ineca durerea in iubirea si in ingrijirea ce punea din tot sufletul sau chinuit, in cresterea si educarea iubitilor sai copii.

Dar dupa un rastimp, vazand ca oricat se va stradui, nu va putea sa-si creasca copiii asa cum voia si cum credea, mai cu seama ca el, ca vestitor al primaverii, era silit sa-i lase singuri acasa mai mult timp, numai in grija slugilor, a chibzuit cu grija de parinte iubitor, ca ar fi mai bine sa le gaseasca o mama care sa-i ingrijeasca, si de aceea, intr-una din zile pleca in lume si apucand spre miaza-noapte, intr-o buna zi ajunsese la mos Crivat.

Mos-Crivat tocmai dadea porunci, ca sa se inceapa viscolele in toate partile lumii, ca s-a apropiat timpul.

Cand vazu pe Irinel tanar, frumos si bland sosind, isi puse mana strasina asupra ochilor si sprijinindu-si barba lunga si alba sa nu fie batuta de vant, privi cum venea Irinel cu adierile lui blande si caldicele de primavara, inmuind pentru un moment cerbicia batranului zurbagiu.

Aci, fiind poftit in izba captusita cu blanuri de foce si de ursi albi, fu primit de fiica batranului Crivat, infasurata in blanuri scumpe de vulpi albe si albastre.

Cum se vazura se si indragostira, asa ca la intoarcerea spre locurile calde de unde venise,Irinel era insotit de frumoasa fiica a lui mos Crivat.

Pe unde treceau, in drum spre locurile calde, frunzele copacilor ingalbineau si cadeau la pamant. Iarba se ofilea. Florile se topeau ca de para focului. Iar cracile copacilor se incarcau de promoroaca.

Sosind acasa, copiii, cum o vazu pe noua lor mama, se infiorara de groaza, caci parca intrase in casa un sloi de gheata.

Fire rece, ursuza, crescuta in munti de gheata si troiene mari de zapada, nu stia ce-i blandetea, nici mila si nici iubirea de mama, caci cum vazu copiii, ii si sageta cu o privire aspra, care-i umplu de groaza.

Intr-o zi, inceput de primavara, pe cand Irinel era dus sa dea cele dintai vesti in lume de reintoarcerea primaverii, aspra fiica a nordului goni din casa copiii, pe o vreme rea, vijelioasa, tocmai cand se lupta mai amarnic frigul cu caldura.

Bietii copilasi! Rebegiti si tremurand de frig, nemaiputand rabda frigul si foamea, ingenuncheara amandoi si se rugara lui Dumnezeusa-i scape de chinul si durerea in care cazusera din cauza mamei lor vitrege.

Dumnezeu, in marea lui bunatate, le-a ascultat rugaciunea si binecuvantandu-i, ii prefacu in doua floricele albe si frumoase zicandu-le:

-Voi veti fi cele dintai flori de primavara, cu numele de ghiocei!

SFARSIT